luni, 2 decembrie 2013

Haruki Murakami - Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj

Să-l citesc pe Haruki Murakami este ca şi cum aş merge la un restaurant bun unde comand cele mai fine mâncăruri. Este o bucurie deplină a simţurilor pentru care mă pregătesc înainte şi pe care o aştept cu nerăbdare. Totuşi, oricât de bună ar fi mâncarea, la un moment dat te saturi de aceleaşi feluri şi eşti un pic plictisit când vezi că meniul nu are noutăţi, însă apreciezi în continuare calitatea. Cam asta simt după ce am citit 14-15 cărţi ale acestui japonez, iar noua sa carte este similară cu precedentele, folosind fix aceeaşi reţetă. Limbaj simplu, întâmplări banale întretăiate de întâmplări de domeniul SF-ului, mistere neelucidate, referiri la muzică bună, descriere a mâncărurilor, personaje însingurate şi neîmpăcate cu propriul destin. Bineînţeles că finalul nu rezolvă multe din întrebările de pe parcurs, pentru că nu citim romane poliţiste ci romanele celebrului Murakami, iar ăsta este stilul său. Dacă această carte scrisă în 2013 ar fi fost prima pe care o citeam de la Haruki Murakami, cu siguranţă aş fi exclamat: "Oau! Senzaţional!", dar aşa am rămas doar cu plăcerea şi destinderea pe care mi le oferă o carte bună, o carte ce nu mi-a oferit nicio surpriză, o carte despre care am ştiut de la început că are să îmi placă.

Anii '90, un oraş de provincie din Japonia. Cinci tineri la liceu (trei băieţi şi două fete) formează o gaşcă de prieteni foarte buni. Patru dintre ei au nume de culoare (Albastru, Roşu, Neagra, Dalba), doar Tsukuru Tazaki nu poartă numele niciunei culori şi se simte cumva trist şi diferit de ceilalţi patru. [I-am povestit soţiei asta şi m-a întrebat dacă nu mi se pare o asemănare cu Mă numesc Roşu, cartea lui Orhan Pamuk. Nu, nu cred că este vreo asemănare. Oricum cartea turcului este cu vreo 5 clase peste cartea niponului.] Vine sfârşitul liceului, iar cei patru cu nume de culoare rămân în oraşul natal unde urmează facultatea, doar Tsukuru Tazaki pleacă la Politehnica Tokyo, pentru că el e pasionat de gări şi vrea să ajungă inginer. Dar vine în vacanţe acasă la prietenii lui cu care se simte bine în continuare. Asta până în vacanţa din anul II, când niciunul din cei patru nu doreşte să-l mai vadă sau să-i mai vorbească. Nu se ştie de ce şi nici Tsukuru nu-şi poate explica, deşi problema îl macină foarte rău. Iată că în prezent au trecut aproape 20 de ani şi nu şi-a mai văzut prietenii. Are o iubită drăguţă (probabil cu păr pubian des, pentru că este japoneză) care-l pune să-şi revadă prietenii. Cam aşa începe acest roman, care se va citi dintr-o suflare. Foarte plăcut, ca orice carte a lui Murakami. Îl recomand cu mare căldură.

Am rămas cu multe semne de întrebare după această carte, evident. Unde a dispărut Haida? Ce era în săculeţul pianistului? Cine avea 6 degete la mână? Olga era rasă la păsărică? Murakami a primit bani de la Lexus pentru reclamă?

10 comentarii:

  1. in saculetul piaristului era sufletul sau, cred. nu stiu cine e olga, nu am ajuns asa departe, dar cred ca era asa cum zici tu. murakami a primit bani de la lexus pentru product showing.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai tarziu o sa apara si un VW Golf si de asemenea o dubita Renault. Chiar sa ia bani de la toti? Eu ca bloger oare as putea primi bani daca amintesc despre anumite firme in scrierile mele?

    RăspundețiȘtergere
  3. sigur ca ai putea. mergi la lexus, dovedeste-le ca ai zece mii de vizitatori pe zi si cred ca te vor ajuta.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu cred ca nici murakami nu ar sti sa iti raspunda la intrebari.
    scrie foarte slab. ar fi cazul sa se cam lase, parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  5. o scriere placuta. pe mine ma destinde. insa nu de Nobel. la anu in septembrie te rog sa nu-mi mai dai mail sa-mi spui ca Murakami e favoritul caselor de pariuri la Nobel. nu are nicio relevanta asta. nu va lua premiul niciodata. pe buna dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  6. ma gandesc ca totusi romanul asta ar avea sens daca va exista o parte a doua. dar nu cred ca a pomenit nimeni de asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt superbe cartile scrise de autori japonezi, iar aceasta e super!

    RăspundețiȘtergere
  8. baga si tu o postare despre sezonul unu din Brom Bariu. si spune cum crezi tu ca vor evolua lucrurile in sezonul 2 si dincolo de el. si tot asa, dupa fiece sezon, sa ne mai radem si noi de cat de inspirat sau neinspirat ai fost cu predictiile

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai am inceput deja sezonul 2. dar nu am ce sa scriu, n-o sa fac eu scenarii acum. chestia e ca se aseamana foarte mult cu Dexter. de la personaj pana la intamplari. ciudat ca pe Dexter l-ai considerat ireal, iar BrBA ti-a placut, chiar l-ai laudat.

      Ștergere
  9. il consider si pe bb ireal, asta e marele repros. dar mi se pare cat de cat mai plauzibil. si e foarte palpitant. dar si dexter era. si nu e vorba ca l-am laudat, ci ca ti l-am recomandat

    RăspundețiȘtergere