sâmbătă, 28 iunie 2014

Julie Otsuka - Buddha din podul casei

Plecând cu premisa că este o carte ce se adresează în mare măsură doamnelor, asta pentru că a fost citită de nevastă'mea dar şi de bloggeriţa fructitza care este recunoscută pentru dragostea ce o poartă romanelor cu autor femeie, am pornit la citul acestui roman fără prea mare tragere de inimă. Am greşit. Interesul mi-a fost stârnit încă de la primele pagini, iar lectura s-a dovedit a fi una extrem de plăcută, aşa că pot trece cartea americano-japonezei Otsuka în rândul marilor capodopere ale literaturii moderne, nicidecum pe lista lecturilor ce fac plăcere reprezentantelor sexului frumos. "Buddha din podul casei" vorbeşte despre exodul femeilor japoneze de la începutul secolului trecut, plecate din Ţara Soarelui Răsare către California pentru căsătorii aranjate cu japonezi deja aflaţi acolo. Asistăm la o incursiune sensibilă în viaţa acestor emigranţi şi la o lecţie de istorie interesantă şi zbuciumată, tinerele japoneze negăsind ceea ce îşi doreau pe Tarâmul Făgăduinţei. Trecem prin perioada marii crize din anii '30 şi sfârşim undeva după atacul de la Pearl Harbour, într-o perioadă în care japonezii au fost duşmanii de moarte ai americanilor, fapt ce s-a reflectat din plin şi asupra paşnicilor locuitori niponi ai Californiei. O carte eminamente tristă, dar care mi-a plăcut foarte mult. Foarte special în acest roman este faptul că personajul principal este un personaj colectiv şi anume japonezii, Otsuka reuşind să creioneze sute de vieţi şi destine pentru a reda cititorului cât mai bine o perioadă importantă din istoria universală.

22 de comentarii:

  1. poate ca citesc mai multe carti scrise de femei, dar preferatii mei sunt barbati:P (Steinbeck, Marquez, Llosa, Eugenides). nici nu cred ca asta este important, important e ca tie ti-a placut cartea asta:) foarte originala partea cu personajul colectiv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da. mi-a placut mult. o carte ce cu siguranta va prinde top 10 al lecturilor pe 2014. la tine am vazut ca nu a intrat in top 10 pe 2013.

      Ștergere
    2. a avut concurenta serioasa:) totusi, am mentionat-o in acel articol si,(poate) cel mai important e ca nu a fost o lectura de duzina si ca are locul ei in sufletul/mintea mea.

      Ștergere
  2. În pofida numeroaselor referințe pozitive, eu tot n-am reușit să sparg gheața în privința literaturii asiatice. Iar la tine cărțile ce vorbesc despre acest colț al lumii sunt foarte frecvente. Și totuși, n-am reușit să mă molipsesc încă. Ceea ce am eu, la o scurtă răsfoire, nu m-a atras în mod deosebit. Mai aștept.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Otsuka este o scriitoare americana, desigur. Nascuta in USA, scolita in USA, locuieste in USA si in prezent. Asa ca o poti citi linistita.
      Asiatici sunt Yasunari Kawabata, Natsume Soseki, Kenzaburo Oe, Mo Yan, Yasushi Inoue, Haruki Murakami, Ryu Murakami. Cred ca am cititi mai multa literatura asiatica decat literatura europeana. Si bine am facut, pentru ca este excelenta :)

      Ștergere
    2. Gabriel, recomandă-i tu ceva Andreei. Care cezi tu că este cea mai potivită carte cu care să inaugureze literatura asiatică? Ceva fără violență (cum e la Mo Yan), o carte care să o cucerească imediat. Eu nu am știut ce să îi recomand (dar m-am gândit la ”Frumoasele adormite” de Kawabata, căci e mai light).
      Chiar am vrut să încep de câteva ori ”Buddha din podul casei”, dar m-am luat cu alte cărți. Mă bucur că ți-a plăcut, bănuiam că e o lectură interesantă.

      Ștergere
    3. Pai sa inceapa cu "Yasushi Inoue - Dragostea, si moartea, si valurile". Ce carte splendida! Eu am citit patru carti ale acestui minunat scriitor. Iar imediat dupa asta sa treaca la Haruki Murakami - Padurea Norvegiana. Dar aceste recomandari sunt valabile si pentru tine, draga Ema Cojocaru.

      Ștergere
    4. Anchee Min, ceva istoric daca iti place

      Ștergere
    5. Iau la cunoștință. :) Îmi trec pe listă "Dragostea, și moartea, și valurile", dar ajung la ea după ce termin "Vuietul muntelui" și "Maestrul de go" (tot Kawabata, of), pe care le-am împrumutat mai demult.

      Ștergere
  3. se termina prima jumate a anului. daca faci dimpreuna cu pretenii tai blogerii un top carti in prima jumate a anului, ma bag si eu in seama:
    -soldatii- poveste din ferentari, de ad schiop. aventurile burlesti ale unor soldati romani in ultimele zile ale lunii august 1944 in cartierul ferentari
    -solar, de ian mcewan. o distopie despre extinctia sistemului nostru solar
    -teatrul lui sabbath, de philip roth. inca nu am finalizat-o. povestea cladirii in care au debutat live black sabbath, incepand de la perioada victoriana si pana la tony blair.
    - viata lui pi, de yann martel. vezi acest blog pentru mai multe detalii.
    ordinea e aleatoare. ar trebui sa avem jumate dintr-un top 10, dar pe cine sa bag? expo 58? un erou discret? zen sau hai sa construim impreuna un motociclu?.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Radu, se pare ca iti place sa le zici la misto. Povestea din Ferantari e bine ancorata in zilele noastre, cu doi gay, unul doctorand altul gainar. Teatrul lui Sabbath e alta carte buna, intr-adevar, numai ca batranul papusar numai cu arhitectura nu le avea.

      Ștergere
    2. coffee de pe merluc?

      alberto nu era gainar. era o victima a fascismului semenilor nostri. un heterosexual lăchit. cred ca aşa ceva a păţit şi bote prin puşcăriile taliene.

      Ștergere
    3. da ce futacios era papusarul! sa cetesti cartea asta neaparat, gabriele!

      Ștergere
    4. e prea greu roth pentru nivelul meu intelectual. ma multumesc cu complexul lui portnoy de la acest autor. nu cred ca mai incerc si altceva.

      Ștergere
    5. e greu o laie! finnegan's wake cica e greu.
      iar buda din pod e o carte modesta, dupa gustul meu. foarte modesta.

      Ștergere
  4. Am citit si eu 18 carti in aceasta jumatate de an. Prietena noastra Ema Cojocaru cred ca a citit 42 cel putin.
    Cu rusine recunosc ca am 3 femei in top. Ludmila, Barbara si Julie. Povestea lui Jun Do, asa cum anticipam inca din luna ianuarie. Si pe urma alegem ceva dintre Ispasire si Morarul care urla la luna.

    Vedem noi in 2015 la clasamentele organizate de bloggerul japonezu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, da, ești în minus cu câteva, dar nu cu multe. Ai citit Povestea lui Jun Do? Parcă nu ai scris despre ea...

      Nu înțeleg de ce îți este rușine cu scriitoarele femei, din contră, ar trebui susținute, având în vedere că sunt în minoritate. Nu îi vor detrona niciodată pe bărbați, așa nu ai de ce să-ți fie teamă! :) Iar literatura ar trebui să ne deschidă mintea și să ne scoată din prejudecățile de acest fel, nu crezi?

      Ștergere
    2. Cum sa nu scriu despre Jun Do? http://noptisizile.blogspot.ro/2014/01/adam-johnson-povestea-lui-jun-do.html
      (o carte inceputa la cumpana dintre ani)

      E, zic si eu asa despre femei. Sunt obisnuit sa citesc barbati.

      Ștergere
  5. Hei, voi, ce va holbati asa?
    Cunoasteti verbu-a o freca?
    Pai, da' n-aveti farmec, n-aveti stil,
    De ce o frecati asa inutil?
    Gasiti-va unul cu altul frumos
    Si treceti la treaba lucrand cu folos.

    RăspundețiȘtergere
  6. Uite ca am mai descoperit o pasiune comuna cu tine: autorii asiatici (de origine asiatica). La mine e o amestecatura de femei si barbati, important e ceea ce imi transmite o carte, ce pot afla dintr-o carte.
    Apropo, l-ai citit pe Kobo Abe? E undeva intre Kafka si... Murakami.
    Cat priveste Buddha din podul casei, pare un subiect foarte atractiv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai sigur ca l-am citit pe Kobo Abe. http://noptisizile.blogspot.ro/2011/09/kobo-abe-femeia-nisipurilor.html

      Cred ca am citit peste 10 autori japonezi. Repet, Otsuka este americanca, nu japoneza.

      Ștergere
  7. Am inteles ca este americana, dar originile sunt japoneze si asta se vede, banuiesc.
    Pe mine cultura asiatica in general ma fascineaza, pornind de la cultura ceaiului pana la contemporaneitate - Amelie Nothomb a scris despre experienţele pe care le-a îndurat în Japonia natală (tatăl ei a fost ambasador al Belgiei în mai multe ţări asiatice), unde a fost văzută tot ca occidentală.
    Iar Pearl S. Buck, una dintre primele femei laureate cu Nobel, a descris experienta din tara in care a vietuit atatia ani, China.
    Da, stiu... sunt femei... :) dar e vorba despre experiente de viata pe care le-au trait, in epoci diferite.
    La fel ca autoarea „Lebedelor salbatice" – trecând prin China imperială (cu înfăşarea picioarelor fetelor, din copilărie), înlăturarea Ultimului Împărat, accederea la putere a comuniştilor şi dictatura acestora.

    RăspundețiȘtergere