Astă vară, în minivacanța prilejuită de Sfânta Marie Mare, în drumul către Halkidiki, am făcut o pauză de o noapte în orașul Ruse (bulgarii scriu Pyce). Am plecat de cu seara și ne-am gândit că economisim timpul a doua zi dimineața, scutind statul în vamă, plus că doream să luam cina la celebrul local Happy, locul 2 în topul restaurantelor din Ruse. Și cum am zis, așa am și făcut. Seara, plimbându-ne pe lângă Dunăre, cu gândul că a doua zi vom ajunge în Grecia, țara noastră de vis, am trecut toți patru pe lângă Hotelul Riga. Eu, nevasta, copilul mare și copilul mic. Iar mie atunci mi-a venit pe loc gândul că acolo vom petrece Revelionul. Pentru că e aproape de casă, pentru că nu stăm în trafic pe Valea Prahovei, pentru că ne plac bulgarii, pentru că ne place Riga pe care o vizitaserăm cu vreo 5 ani în urmă, pentru că ni s-a părut inedit, pentru că nevasta a dorit să fie servită la cumpăna dintre ani, nu să stea ea să pună masa și să spele vasele. În septembrie am rezervat biletele. Trei nopți cu mic dejun + masa festivă.
Am plecat de acasă pe 30 decembrie, iar după vreo 90 de minute eram deja la Lidl în Ruse, cu gândul să cumpărăm apă de băut. Desigur, copiii s-au aruncat către jucării și și-au luat un joc foarte interesant în care lovești cu un ciocănel niște cuburi peste care stă un urs, cu scopul de a menține ursul cât mai mult pe suprafața care se distruge. Eu am găsit o sticlă de whisky Monkey Shoulder la prețul de 38 de leva. Am făcut imediat un calcul și am realizat că în România nu se găsește mai jos de 105 lei, așa că m-am gândit că e o afacere bună și am cumpărat-o. Spre disprețul nevestei. Copiii s-au bucurat când le-am arătat cele trei maimuțe de pe sticlă. Iar apoi am mers la hotel, unde după ce am spus cum mă numesc, recepționera a zis: "O, you will spend The New Year with us".
La Hotelul Riga sunt trei lifturi care urcă până la Etajul XVII. Niciunul dintre ele nu respectă normele de protecție ale Uniunii Europene, neavând uși. Vedem în fața ochilor cum se derulează peretele, așa cum mai vedeam în copilăria noastră de la bloc când țineam cu mâna butoanele de sus unde ușa se închide. Stăm la apartamentul 1007 de la Etajul X. Lux. 4 stele meritate. Două camere foarte spațioase, mobilier nou și frumos, două băi, două wc-uri, două televizoare color (fără tub catodic!!!). Căldură, ambianță plăcută și o priveliște excepțională cu ansamblul orașului și Fluviul Dunărea. Această belvedere avea să fie descrisă câteva zile mai târziu de către burghezul Eufrosin drept un peisaj industrial post-comunist. Dar fiecare cu gusturile și aprecierile sale. Ajunși în camera de hotel, de atâta fericire, toți patru ne-am culcat pentru vreo trei ore. Iar când ne-am trezit era deja noapte, iar luminile orașului se aprinseseră. Am deschis fereastra, iar de la Etajul X am imortalizat panorama, punând apratul de fotografiat mirrorless fixat de pervaz și setând timpul de expunere la 2". Pe geam intra un vânt rece. Ger. Temperatură negativă. Ne era foame. Ne-am îmbrăcat bine și am plecat în oraș.
Am consultat pe telefonul mobil aplicația Tripadvisor și am decis să luăm masa la restaurantul din Ruse aflat pe locul 1 din 57. Este vorba despre "Terassa Seafood & BBQ". Dar mai întâi ne-am plimbat prin centru, care arăta mai mult decât decent pentru un oraș bulgăresc de provincie. Luminițe, atmosferă de sărbătoare, lume puțină, liniște. Terassa Seafood & BBQ este pe malul Dunării, dar oricum era noapte afară și nu vedeam mare lucru pe geam. Interiorul foarte plăcut, chelnerițe foarte drăguțe și prietenoase, vorbind o engleză perfectă. Am luat o gustare constând în creveți, caracatiță, inele de calamar și am continuat cu felul principal, în speță peștele. Eu nu mă pricep bine în a deosebi peștele, am crezut că mănânc biban de mare. I-am trimis prietenului meu piskeshu o poză cu ce mâncam, iar acesta a conchis că este vorba despre doradă. A mai specificat că este un pește foarte gustos. Avea dreptate. Am comandat și o sticlă de sauvignon blanc din podgoria Mezek. Dumnezeiesc. De mâncare bună și băutură rafinată omul nu se satură niciodată, așa că am continuat să comandăm. Calamar pane și încă o sticlă de vin. Copiii nu sunt înnebuniți după animale marine, așa că au comandat ciolan de porc cu cartofi (cel mare) și paste (cel mic, ca întotdeauna). Am gustat de la ei și pot spune că au fost excelente. Iar apoi deserturi, un fel de tarte umplute cu mousse de ciocolată. Extraordinare, aduse parcă de la Paris special pentru noi, muritorii de rând. Toată masa a fost de nota 10. Meritat locul 1 pe tripadvisor. La mare distanță de Happy, care e doar un fast food, pentru profani. Nota de plată a fost 190 leva. Am lăsat 210 leva cu tot cu bacșiș. Vinul ne-a amețit și pe mine și pe nevastă. Exultam de fericire și dansam pe străzile din Ruse, în drum spre hotel. Copiii se bucurau de bucuria noastră și dansau și ei cu noi. Cu mintea odihnită de la atâta alcool bulgăresc de calitate am făcut următoarea conversie: 210 leva : 2 = 105 lei. Ne bucuram și ne felicitam de ce masă bună și ieftină am mâncat, lăudam în gura mare dărnicia Bulgariei și prețurile mici ale vecinilor noștri. Ce țară extraordinară! A doua zi de dimineață, cu mintea limpede, am făcut conversia corectă. 210 leva x 2,5 = 525 lei. Mda. Cam mult. Dar meritat.
Pe 31 decembrie nevasta a ținut neapărat să-și cumpere o bluză roșie cu sclipici pentru noaptea de Revelion. Am lăsat-o să umble prin magazine, iar eu și copiii ne-am plimbat, am fost în parc, am intrat în magazinul Adidas și ne-am uitat la încălțări. Iar într-un final ne-am reunit. Nevasta era fericită. Își găsise bluza dorită pentru 40 leva. Am mers toți patru în zona de unde se zărea portul din Giurgiu, peste Dunăre. Și ne-am uitat la portul din Giurgiu și ne-am zis că suntem atât de aproape de țara noastră și totuși atât de departe. Râul care ne desparte. Zona bulgărească de unde am privit către România era una desprinsă din jocurile postapocaliptice de PS4. Case părăginite, vegetație reintrată în drepturi, nici țipenie de om pe o rază destul de mare. Eu și copiii ne-am simțit ca în Last of Us, nevasta nu a avut termen de comparație, pentru că nu iubește jocurile video. Era și foarte frig, iar nevasta spunea: "Gabriele, unde ne duci?'. Ne-am mai plimbat ceva vreme, iar apoi am ajuns la hotel. Am dorit să mâncăm, dar restaurantele erau ocupate cu pregătirile pentru cina festivă, așa că nu ne-au primit. Ne-am mulțumit în cameră cu niște chipsuri cumpărate de la Lidl în ziua anterioară. Iar apoi am dormit vreo trei ore de după-amiază.
Ne-am trezit și ne-am pregătit pentru Revelion. Eu m-am îmbrăcat cu o cămașă neagră, cu jeanșii mei negri de la Colin's și cu pantofii negri Adidas Stan Smith. Mi-am făcut o poză în oglindă și i-am trimis-o colegei mele Andra, iar aceasta a spus că este cel mai bun outfit al meu. Copiii s-au îmbrăcat cu cămași roșii de la H&M, jeanși și de asemenea pantofi Adidas, dar albi (cel mare cu Superstar, iar cel mic cu Stan Smith). Nevasta s-a îmbrăcat cu noua bluză de gală și cu niște pantaloni maro. În picioare și-a pus pantofi, pentru că ea spune că încălțămintea sport se folosește doar la sport. Am luat liftul și am urcat șapte etaje până la Restaurant Belvedere de la Hotel Riga, unde aveam să petrecem Revelionul.
Aici ne-a întâmpinat un ospătar care mi-a cerut numele. După ce i l-am spus, ne-a condus la masa noastră și ne-a aprins lumânarea aflată pe aceasta. Aperitivele ne așteptau deja. Brânzeturi cu mucegai nobil, șuncă afumată gen prosciutto, somon afumat, salate, pui shanghai, legume, fructe. Am fost întrebați dacă bem o rachie sau o vodka Finlandia. Am ales vodka, care ne-a fost adusă în cantitate de 100 ml/persoana. Am mâncat, am băut, am ascultat muzică, nevasta și copiii chiar au dansat alături de ceilalți oaspeți ai restaurantului. Eu nu mă pricep să dansez, așa că m-am limitat în a privi și a face poze. Muzică bună. Și populară bulgărească, dar și slow-uri consacrate gen Scorpions - Always somewhere. Ne-au adus la masă și vin și pește și fripturi de porc. A început și show-ul live. Dansuri populare, muzică live, balet, spectacol de cabaret cu femei aproape goale, magicieni. Ora 24, anul 2020. Am privit focurile de artificii de la Etajul XVII. Mai ceva ca în Hong Kong. Ne-am felicitat și pupat între noi, bând o șampanie oferită de gazdele noastre. Bună. Pe la orele 2 ne-am dus către culcare.
Pe 1 ianuarie am făcut un drum de o oră până la gara din Ruse. Mișcare. Orașul animat pentru prima zi a anului. Copiii au protestat că mergem atâta drum pe jos, dar i-am amăgit cu tot felul de povești și concursuri că cine ajunge primul câștigă 1000 de puncte. Abbiamo vinto! Mille punti! Gara pustie, dar frumoasă. Arhitectură! M-am întrebat dacă nu e doar un muzeu. După-amiaza ne-am petrecut-o în camera de hotel privind la National Geo Wild dublat în bulgară și dormind. Iar pe la 22 ni s-a făcut foame și am mers la pizzeria Roma, despre care citisem numai cuvinte de laudă pe Tripadvisor. Pe bună dreptate. Un local asemănător cu ce am experimentat în adevărata Roma, Orașul Etern. Aveau chiar și o statuie cu lupoaica de unde au supt Romulus și Remus. Fețe de masă în carouri. Local cu pizza și pasta. Ghiciți care dintre noi patru a mâncat paste. Eu am luat o pizza cu brânza camembert și pepperoni. 14 leva. Bestială! Am băut și două beri Zagorka Retro. Ce ne fac capitaliștii? Ce marcheting agresiv! Ursus Retro, Zagorka Retro. Nostalgie după comunism? Nostalgie după tinerețe? O masă foarte bună la pizzeria Roma din Ruse. Atmosferă intimă, produse de calitate, servire politicoasă și plăcută.
2 ianuarie. Un ultim mic dejun. Numai superlative și pentru micul dejun. Iar apoi drumul către casă, nu înainte de tradiționalele cumpărături din supermarketurile bulgărești. Ce cumpăram în principal? Păi bere și vin! Berea și vinul reprezintă o chintesență a relațiilor între oricare două state. Iau 4 sticle de vin și 20 de bere (se apropie grătarul cu Ciuc & Răzvan). Și asta a fost. Către Podul Prieteniei și înapoi acasă. Mulțumim Bulgaria!
