În octombrie 2020 m-am infectat cu virusul SARS-CoV-2 și am făcut o formă destul de rea a bolii. Nu a fost chiar de spitalizare, dar știu că am trăit multe zile în agonie, neputință fizică și psihică. Am scris la momentul respectiv pe blog despre această boală. O nenorocire nu vine niciodată singură. În acele zile mi s-a stricat și televizorul. Dormitam toată ziua, îmi măsuram concentrația de oxigen, mergeam la WC, eram cumva teleghidat, gândeam cu încetinitorul. Pe deasupra era și foarte trist fără televizor. M-am gândit să-mi cumpăr un televizor color nou. Am ales unul scump, marca SONY. Tehnologie japoneză. Am făcut comanda online de la un magazin foarte cunoscut în domeniu, am plătit toată suma în avans cu cardul. Au trecut 2-3 zile în care am și uitat de televizor; eram foarte speriat de evoluția bolii, era cam primul val de COVID adevărat, nu știam la ce să mă aștept, oamenii mureau pe capete. Într-o seară, la ora 23:15, sună telefonul mobil. Număr necunoscut, la care de obicei nu răspund, dar nevasta mă îndeamnă să o fac: poate s-a întâmplat ceva, cine știe? Răspund. La capătul celălalt al undelor radio: „Bună seara! Sunt la dumneavoastră în față. Aveți un televizor de ridicat.” Repet, ora era 23:15. Cine face livrări de televizoare la această oră? M-am îmbrăcat bine, mi-am pus o mască și am coborât. Strada era pustie. Dintr-o Dacia 1310 break (model de acum 25 de ani) coboară un tânăr în pantaloni scurți și hanorac, în ciuda vremii destul de răcoroase. Deschide haionul mașinii și scoate televizorul, pe care îl așază chiar în fața mea. Îl avertizez că sunt bolnav de COVID, însă nu pare să-l impresioneze; își aprinde o țigaretă și mă privește zâmbitor, cu un fel de curiozitate. Se reazemă de o aripă a mașinii și începe să mă chestioneze referitor la boală, în timp ce trage și suflă din țigaretă. Apoi știu că am vorbit tot felul de nimicuri până a terminat de fumat, după care ne-am luat la revedere, iar eu am urcat în apartament cărând televizorul cu greutate, pentru că oboseam foarte repede de la boală. Nevasta a fost convinsă 100% că este o țeapă; m-a pus să desfac televizorul și să-l instalez, deși ceasul se apropia de miezul nopții. Dar oricum altceva mai bun nu aveam de făcut. Am desfăcut cutia, am pus televizorul la curent și acesta mergea perfect. Era un SONY autentic. Culori plăcute, Android, ecran plat. O minune a tehnicii. În 2026, televizorul încă merge perfect. Dar tot te gândești: de ce să-ți aducă un televizor la ora 23:15, într-o mașină atât de ciudată?
vineri, 15 mai 2026
sâmbătă, 9 mai 2026
De băutură. Cu fostul blogger Petrov
Nevasta, observându-i pe Fiul cel Mare și Fiul cel Mic afundați în tot felul de activități pe telefonul mobil, îi povățuiește să nu se încreadă în oamenii de pe internet, în spatele ecranului, dincolo de magistrala de date, la capătul undelor, aflându-se tot felul de dubioși, hoți, violatori, proxeneți, dealeri de droguri, oameni de cea mai joasă speță, care vor încerca să profite de omul bun și cinstit. Eu le povestesc copiilor și de partea plină a paharului, le spun de fostul blogger Petrov, pe care l-am cunoscut pe internet în urmă cu peste 20 de ani. Eram doi străini în viața reală, ne știam doar prin intermediul biților, codurilor binare și pixelilor, dar am avut curajul să merg la el acasă, într-un oraș aflat la 500 de kilometri de orașul meu, am mâncat cu el la masă, am dormit cu el în pat, când pleca la muncă îmi lăsa cheile de la casă. Atâta încredere exista între noi, doi oameni străini. Nevasta mi-o retează sec, spunând: „Erau alte vremuri!”, apoi continuă cu povețele către copii. Nu știu ce să zic despre vremuri. Desigur, am rămas foarte bun prieten cu fostul blogger Petrov și vorbim aproape zilnic pe WhatsApp, iar de câte ori avem ocazia ne și vedem. I-am făcut o invitație la mine acasă, la o degustare de whisky, și a acceptat imediat. Până la momentul întâlnirii am decis să pregătim un playlist cu muzică de calitate, pe care să-l ascultăm în timp ce bem whisky și mâncăm. Săptămânile ce au urmat amândoi am tot adăugat piese în playlist, ajungând la 34 de cântece. A venit ziua mult așteptată. Am destupat un Talisker de 10 ani, probabil unul dintre cele mai bune single malturi din lume, am făcut o tigaie de porc la fontă însoțită de un orez basmati, iar la final am stins cu bere Estrella Damm. Am petrecut până dincolo de miezul nopții și la playlist s-au mai adăugat și alte piese, făcându-și loc pe moment în lista inițială. Am numit lista simplu „De băutură”. O consemnez și pe blog pentru alți prieteni care se reîntâlnesc la băutură și vor să asculte ceva de calitate, dar și pentru ascultările mele viitoare. Pe alocuri o muzică ușor comercială, dar foarte plăcută, cu un impact emoțional puternic, mai ales în prezența unui Talisker.
1. The Zombies - This Will Be Our Year
2. Ali Danel - Sur mon île
3. António Zambujo - Fortuna
4. The Sways - Someday We Will Dream About Today
5. The Temper Trap - Sweet Disposition
6. SUPER-Hi & NEEKA - Following the Sun
7. Vance Joy - Riptide
8. Benson Boone - Beautiful Things
9. Coldplay - Yellow
10. Molly Lewis - Porque Te Vas
11. Sivert Høyem - My Thieving Heart
12. Matt Berninger - One More Second
13. Kevin Kaarl - San Lucas
14. Waldeck ft. Patrizia Ferrara - Memories
15. Sophie Hunger - Le vent nous portera
16. Madrugada - Vocal
17. Natalie Merchant - Motherland
18. Metronomy - The Look
19. Daft Punk ft. Julian Casablancas - Instant Crush
20. Ti.po.ta (Manu Chao & Klelia Renesi) - Moonlight Avenue
21. Mazzy Star - Fade Into You
22. First Aid Kit - When I Grow Up
23. Nick Cave & The Bad Seeds - Opium Tea
24. Fleetwood Mac - Landslide
25. Mavis Staples - One More Change
26. She Wants Revenge - Tear You Apart
27. Beck - Nicotine & Gravy
28. Bruce Springsteen - Thunder Road
29. Arcade Fire - Deep Blue
30. Gábor Szabó - Lou-ise
31. Khruangbin & Leon Bridges - Texas Sun
32. a-ha - Lifelines
33. Tropical Fuck Storm - You Let My Tyres Down
34. Cocteau Twins - Pearly-Dewdrops' Drops
Bonus tracks:
1.Jasmin Stavros - Brate moj
2.Đorđe Balašević - Krivi smo mi
3.Ceca - Kukavica
4.Đavoli - Dani Ljubavi
5.S.A.R.S. - Ratujemo ti i ja
6.Mile Kitic - Sampanjac
7.Baxter Dury - Miami
Hidden tracks:
1.Nick Cave & The Bad Seeds - O Children
2.Gerry Rafferty - Right Down the Line
miercuri, 6 mai 2026
Stephen Chbosky - The Perks of Being a Wallflower
Titlul ediției în limba română este "Jurnalul unui adolescent timid", dar nu mi se pare deloc elocvent. Plus că nu avem de-a face cu un jurnal, ci cu o suită de scrisori trimise prin poștă. Chipurile este un roman pentru adolescenți, apărut în Colecția Young a Editurii Trei, având chiar și indicativul "12+". Nu! Este un roman cu adolescenți, dedicat cititorului rafinat de orice vârstă. Mi-a plăcut enorm. Este foarte trist și înduioșător, personajele noastre plâng la aproape fiecare pagină, are o mulțime de trimiteri culturale către cărți pur și simplu incredibile, către muzică de mare calitate, are romantism care te dă peste cap, dar și momente care te pot afecta puternic emoțional, abuz sexual, abuz emoțional, droguri. În România este catalogată o carte 12+, adică pentru copii de clasa a VI-a, iar în Statele Unite ale Americii a fost interzisă tinerilor în unele regiuni.
Protagonistul romanului este Charlie, iar întâmplările din carte se petrec în primul său an de liceu. Așadar are 15-16 ani și este clasa a IX-a. Un băiat retras, foarte deștept, cu ceva mai multe probleme de ordin psihic, la un liceu din Pittsburgh, anul 1991. Se împrietenește cu un grup de elevi din ultimul an, deci clasa a XII-a, printre care și Sam, o fată de care te îndrăgostești doar citind cartea. Ca să vă închipuiți cât de frumoasă este cartea, vă spun că de Crăciun, Charlie îi face cadou lui Sam un disc de 45 de turații pe minut cu cântecul "Something" al celor de la The Beatles. Își propusese de mult să facă cadou acest disc unei persoane la fel de frumoase ca și cântecul. Un personaj foarte interesant al cărții este și Bill, profesorul de engleză (adică cum ar fi la noi de română). Îi face lui Charlie niște recomandări absolut incredibile: To Kill a Mockingbird, The Catcher in the Rye, The Great Gatsby (romane citite și de mine cândva), On the Road, Naked Lunch, The Fountainhead (cărți pe care nu le-am citit, dar care par nu tocmai la îndemâna oricui).
Am să mă opresc aici, pentru că vreau să vă las plăcerea cititului. Închei cu puțină muzică. Suntem în 1991, protagoniștii romanului nostru participă la Secret Santa. Charlie pică cu cineva, iar cadoul său este o compilație pe casetă care arată în felul următor:
The Smiths – Asleep
Ride – Vapour Trail
Simon & Garfunkel – Scarborough Fair
Procol Harum – A Whiter Shade of Pale
Nick Drake – Time of No Reply
The Beatles – Dear Prudence
Suzanne Vega – Gypsy
The Moody Blues – Nights in White Satin
The Smashing Pumpkins – Daydream
Genesis – Dusk
U2 – MLK
The Beatles – Blackbird
Fleetwood Mac – Landslide
După ce am terminat cartea am văzut și ecranizarea (pe HBO). Bun și filmul, are 7,9 pe IMDb. Dar, ca orice film, este puțin diferit față de roman. De exemplu, piesa din tunel în carte este Fleetwood Mac – Landslide, iar în film este David Bowie - Heroes.
off-topic: Astăzi blogul nostru împlinește 16 ani. Pe 6 mai 2010 a început totul. La mulți ani cu sănătate tuturor celor implicați în acest proiect, scriitori și cititori.
duminică, 3 mai 2026
Macrou în sos roșu
Colega mea Loredana de la job a sunat-o pe maică'sa și i-a zis: "Mămico, am poftă să-mi faci macrou în sos de roșii. Du-te la magazin și ia macrou, să mănânc când vin de la serviciu!". Eu nu am știut ce este acest fel de mâncare, dar brusc mi-a venit și mie pofta. Deodată trebuia să mănânc și eu macrou în sos de roșii, așa că m-am documentat, întrebându-l pe prietenul meu, Inteligență Artificială. Macroul se mai numește și scrumbie albastră și este un pește oceanic. Am mers la Selgros și am cumpărat două scrumbii albastre (Pluralul de la macrou care este? Cică macrouri și este substrantiv neutru.). Puțin nu au costat, peștele nefiind un aliment pentru mase. Am ajuns acasă și am spălat bine peștii, aceștia fiind deja eviscerați, apoi le-am îndepărtat capul și înotătoarele și i-am tăiat în bucăți. Într-o ceașcă am zdrobit vreo șase căței de usturoi, am pus 50 ml de ulei măsline și zeama de la o lămâie, iar cu sosul astfel obținut am uns bucățile de pește pe toate fețele. Separat, într-o tigaie, am pus pe aragaz o ceapă mare tăiată julienne la călit (Atenție! În ulei de floarea soarelui! Nevasta lui Ciuc mi-a spus că uleiul de măsline devine toxic la prăjit și să prăjesc doar în ulei de floare), conținutul a două conserve de Văleni cu roșii întregi, 150 ml de vin alb sec (un vin vărsat de Cotești primit de la soacră'mea, pe care desigur că nu-l voi bea, ci-l voi folosi exclusiv la gătit), o lingură de busuioc mărunțit, sare și piper proaspăt măcinat. Am ținut pe foc 6-7 minute acest amestec, mai amestecând din când în când, apoi l-am turnat peste bucățile de pește, după care am ornat conținutul tăvii cu măsline și felii de lămâie. Am băgat tava la cuptor pentru 35 de minute la 180°C.
Cu câteva zile în urmă am fost la un magazin de indieni și am cumpărat un săculeț cu orez basmati de primă calitate. 1 kg pentru 16 lei. Vânzătoarea nu cunoștea limba română, avea basma colorată pe cap, am vorbit cu ea în limba engleză. Știți să preparați orezul corect astfel încât să nu-l faceți lipicios, gen terci? În primul rând vă zic că orezul basmati se pune la fiert în proporția 1 măsură orez - 1,5 măsuri apă. Înainte orezul se lasă la înmuiat în 4-5 ape, pentru a mai scoate amidonul din el. Se toarnă la fiert în apa clocotită și nu se amestecă, se lasă 10-12 minute la foc mic cu un capac, până se evaporă toată apa. După asta se mai lasă la odihnit 5-10 minute cu capacul peste el, abia apoi se servește.
Având în față acest ospăț sărbătoresc, am destupat o sticlă de vin bun. Am ales un viognier, soi franțuzesc, despre care am mai vorbit pe acest blog, iar cine a avut urechi de auzit a auzit, cine nu, să fie sănătos. Perechea perfectă viognier cu pește și orez.
Cina a fost un succes de casă. Am fost ovaționat minute bune de către nevastă și Fiul cel Mic. Din fericire, Fiul cel Mare a luat masa la un prieten de la basket, așa că am împărțit la trei și porția sa. Taică'miu are o vorbă: "Unul în minus la masă este un câștig.".
Poze sau nu s-a întâmplat:
