McMici

Fiind un sclav capitalist al marketingului, după ce am văzut reclamele ce promovau săptămânile româneşti la McDonald's, am mers să-mi cumpăr un sandwich McMici. Mi-a fost un pic jenă să cer un McMici, sună aiurea, dar angajata de la Mc nu a avut nicio problemă şi a pronunţat acest nume ciudat cu naturaleţe. Un McMici costă patru lei şi cincizeci de bani. Este execrabil. Are o aromă de mâncare pentru câini şi un gust de conservă, dar, recunosc, şi o uşoară aromă de mici. L-am înghiţit greu, gândindu-mă că voi face botulină de la această carne. Mi-a părut rău de banii daţi, dar prost este cine cumpără, nu cine vinde. De asemenea mi-a părut rău că n-am întregit meniul cu o bere Perlenbacher de la Lidl ori poate cu o Winny Cola la 2 litri din Cora. Încă o dată trebuie să laud chimia modernă care oferă omului mâncăruri tot mai sofisticate. De Crăciun cu siguranţă va apărea Double McSarmale şi McWrap cu piftie.