Ingrediente:
salată verde mixtă
roșii cherry
ardei kapia
ceapă roșie
mango
avocado
somon afumat
parmezan
ulei de măsline
zeamă de lămâie
sare & piper
Salată cu somon fume, așa se intitulează acest fel. Combinația de sărat, afumat, dulce, acru este grozavă. Este o salată modernă, pentru oameni care nu se sfiesc să amestece legume cu fructe și pește. Eu i-am spus lui tata despre ea și a zis: “Mă lasă rece. Un căcat!”. Dar copiii s-au arătat foarte încântați de idee și mă întrebau des: “Când faci salata?”. Nevasta a fost moderată în a-și exprima sentimentele, nu am știut dacă dorește să încerce sau respinge vehement ideea. Am tăiat ingredientele, le-am amestecat, la sfârșit am pus peștele și brânza și am lăsat salata să se așeze. Între timp am pus la prăjit o tigaie plină cu creveți peste care am zdrobit usturoi din belșug și am stors 1/2 de lămâie, iar pentru a fi siguri că ne săturăm, am programat ca deobicei airfryerul la 200 °C și 17 minute, pentru 650 de grame cartofi. Am așezat totul frumos în farfurii, iar nevasta văzând cartofii prăjiți a spus: “Nu poți scoate țărănetele din tine, nu?”. Desigur, eu sunt a 4 a generație de bucureștean, iar nevasta a folosit termenul “țărănete” la adresa mea ca un peiorativ, făcând referire la cartofii prăjiți, o mâncare pentru plebe. Masa a decurs armonios, s-a terminat totul, inclusiv cartofii prăjiți. Am avut chiar și desert, o amandină de la renumita cofetărie Alice.
După 20 de zile de abstinență totală în ceea ce privește alcoolul, a sosit momentul pentru destuparea unei noi sticle de whisky. De această dată am ales Arran Machrie Moor Peated. Un whisky de 46% tărie alcoolică, tăria regulamentară la care specialiștii spun că aromele se simt perfect, produs în insula Arran din Scoția, cunoscută printre inițiați pentru aromele fructate și dulci. Desigur, așa cum îi spune și numele, whiskyul meu a fost unul afumat, de fapt o excepțională combinație de afumat cu dulce, un gust desăvârșit. Probabil nu mai băusem demult, ori poate că e whiskyul foarte bun, dar mi-au dat lacrimile de fericire după primul sip. Așadar o combinare fericită de arome, la fel ca și salata.
Mă cunoașteți, nu pot bea și prepara mâncare fără să ascult muzică. Și de această dată am ales un album superb. Și din nou un album live. Eric Clapton – Unplugged, din 1992. Un chitarist extraordinar, un muzician absolut. Găsim pe acest album piese consacrate, știute de toată lumea: Tears in Heaven, Layla, Running on Faith, My Father's Eyes, creații ale lui Clapton, dar și reinterpretări ale unor muzicieni legendari precum Muddy Waters, Robert Johnson ori Jimmy Cox (mort acum fix 100 de ani). Mai beam whisky, mai ascultam Eric Clapton și pentru că veni vorba de Robert Johnson, le-am povestit fiilor mei despre cum acest cântăreț și-a vândut sufletul diavolului, mergând noaptea la o răscruce de drumuri și dându-și sufletul în schimbul talentului muzical. Știu asta pentru că am văzut într-un episod al serialului Supernatural. Episodul se numește Crossroad Blues, la fel ca și una dintre celebrele piese ale lui Robert Johnson, mort la 27 de ani, la fel ca mulți alți artiști de elită. Dar să revenim la Eric Clapton și să spunem că piesa mea preferată este My Father's Eyes, prezentă pe acest album în două versiuni, take one și take two.
Mâncare, băutură și muzică. Oricare două luate separat nu mă mai satisfac. Parcă lipsește ceva. Condiționare pavloviană? Tot ce e posibil. Că tot veni vorba de Pavlov, cutia de Arran Machrie Moor are pe ea un câine legat în lanț. Pe eticheta sticlei, același câine este dezlegat. Simbolistic privind, probabil au dorit să evidențieze că ajungând la sticlă, bestia se dezlănțuie.
