miercuri, 23 noiembrie 2016

Momente

Ați auzit de Russell Westbrook? Nu e departe de a egala recordul lui Oscar Robertson din sezonul '61-'62, triple double media unui întreg sezon. Am urmărit 12 partide de NBA în ultimele 3 săptămâni. Se greșește atunci când se spune că nu mai e basket ca pe vremuri. Sunt câțiva jucători în prezent cu nimic mai prejos decât Michael Jordan. E bine, Eufrosin, că scriu despre basket? Spuneai că scriu rar. Pot scrie zilnic despre meciurile pe care le văd.

...ori despre jocurile de PS4 pe care le termin. Am terminat recent Heavy rain. Și chiar de două ori, pentru că jocul are 14 finaluri posibile. Prima oară a murit fata și mi-a părut rău de ea, mai ales că în joc poți să-i vezi țâțele și curul. A doua oară am ajuns la cel mai fericit final posibil.

M-a înscris unchiu la cor. Fără voia mea. Ca pe vremea UTC-ului. Corul celor luați cu arcanul. Ne pregătim pentru Crăciun și Ziua Națională. Cântăm "O ce veste minunată" și "Deșteaptă-te române!". Stau lângă unchiu și cântam amândoi. Eu cânt mai bisericește, iar unchiu se cacă pe el de râs. Pleacă de lângă mine ca să nu-l ia la ochi profesoara. De altfel e un om venerabil, de fapt aproape un bătrân venerabil, însă situația îl face să se comporte ca un copil. Râd și eu, iar la imnul țării îmi șterg lacrimile de atâta râs. Îi dau sms nevestei să ia copilul de la grădiniță, îi spun că mai întârzii. Avem repetiție aproape în fiecare seară. Astăzi am ajuns transpirat acasă și m-am băgat direct la duș. Nevasta mi-a reproșat: "Da, ești la repetiții la cor, văd că te speli când ajungi acasă. Pe cine ai? Ce colegă?".

Mănânc cu Machiavelli la KFC. A doua oară într-o săptămână. În rest ține regim cu ceai de busuioc și alte plante culese chiar de el, de pe dealurile ce împrejmuiesc moșia familiei. Când nu are ceai vine la birou cu suc de mere la cutie de 3 litri, cumpărat direct de la fabrica din Râureni. Doar 10 lei. "Gustă și tu, grasule!". Săptămâna trecută mi-a adus o sticlă de vin roșu din Basarabia. Acum mănâncă la KFC un bucket plin cu strips și încă două mini baghete cu pui. Plus cartofi prăjiți și suc carbogazos. L-am întrebat pe YO3 dacă ar vrea să mănânce la KFC. Mi-a răspuns: "Dar eu ce am să nu mănânc la KFC?". Chiar își dorește, pentru că nu a mâncat niciodată.

In week end am fost să văd Marea Neagră. La întoarcere pe autostradă se făcuse cam ora 23. Am oprit la un Petrom, iar ei au promoția aia mișto la tigăi Domo, Made in Italy. Teflon. Cine la ora aia ar intra într-o benzinărie pe autostradă să cumpere o tigaie de 28? Eu!

duminică, 13 noiembrie 2016

Ngugi wa Thiong'o - Râul care ne desparte

Sunteți femeie? V-ar plăcea să vă taie cineva clitorisul sau bucăți din labii? V-ar plăcea să vă coasă cineva vulva? Până să citesc prezenta carte scrisă de acest cunoscut autor cu nume imposibil de pronunțat, eu nu auzisem despre circumcizia la femei, sau mutilarea genitală la femei, așa cum este numită de wikipedia. Cât de înapoiați sunt acești africani și cât de înapoiate sunt obiceiurile lor. Râul care ne desparte, râul care desparte vechii adepți ai tribului de noii adepți care îmbrățișează credința omului alb. O carte scrisă simplu despre o lume depărtată de civilizație, o lume pe care omul alb încearcă să o civilizeze și apoi să o cucerească și subjuge. Din punctul meu de vedere autorul nu a fost capabil să-mi provoace trăiri intense, am citit totul ca pe o lecție de istorie, nu am fost implicat emoțional ca de pildă într-o altă lectură africană ce mi-a plăcut nespus, "O lume se destramă". Scrierea este în cea mai mare parte monotonă și previzibilă. Nu mi-a plăcut foarte mult nici de Waiyaki, principalul protagonist, care parca își acceptă destinul ca baciul nostru din Miorița. A scris mult și interesant despre această carte, Ema Cojocaru. Citiți aici. Din punctul meu de vedere este un roman mediocru.

                               182 pagini, Editura Polirom, Stele Nopți și Zile Blog: 2
                                         (stele: 5-excepțională; 4-foarte bună; 3-bună; 2-așa și așa; 1-slabă; 0-proastă)