miercuri, 28 iunie 2017

Dublu cd cumpărat din Bulgaria

Am mers de la Skopje, Republica Macedonia până la București într-o singură zi. Cu mașina mică. Sunt vreo 630 km. La orele prânzului am oprit în Bulgaria pe autostradă, la Viva OMV. Am mâncat o pizza, am băut un suc de grapefruit, după care ne-am uitat prin magazin. M-am oprit la standul cu cd-uri și m-am gândit că ar merge o muzică nouă pentru restul drumului până acasă. Am ales un dublu cd cu muzică rock, la prețul de 17 leva. Foarte bună muzica și excelentă pentru condus. Nu auzisem de nici măcar 25% dintre piese. Voi? Interesant cine a gândit această compilație, alegând astfel de melodii.

Piesele incluse pe dublu cd.

duminică, 25 iunie 2017

Mirtiotissa

Mirtiotissa ne-a fost recomandată ca una dintre cele mai frumoase plaje din Insula Corfu, drept pentru care am ținut să mergem în acest loc și să facem o baie. Pentru a ajunge la Mirtiotissa cobori o pantă cu procentaj mare de înclinare, lași mașina undeva sus pe stânci și apoi mai mergi puțin până la plajă și la apă mării. Am parcat mașina, m-am dat jos și am rămas uimit de frumusețea plajei și mai ales de limpezimea apei. Abia așteptam să fac o baie. Coboară și nevasta și scrutează priveliștea cu ochii ei de vultur, după care zice: "Nu vezi că ăștia sunt toți în pula goală? Eu nu duc copiii să vadă așa ceva!". Mda, se pare că erau numai nudiști în acel loc. Ne-am întors și am mers la plaja Glifada, care este în apropiere și de asemenea este foarte frumoasă. Am fost și eu de acord cu nevasta, nu e cazul să arătăm copiilor oameni mari dezbrăcați. Poate suntem noi cu idei învechite, dar așa am simțit. Rog cititorii blogului să își dea cu părerea. Cum ați fi procedat voi? E ok sau nu e ok?

Plaja Mirtiotissa - 15 iunie 2017

marți, 6 iunie 2017

Elicoptere

Când lucram la Ultra Pro Computers aveam coleg un băiat foarte de treabă, Mihai, care se ocupa de telefonia mobilă. Simpatic foc, făcea o grămadă de glume, ori vorbeam cu el chestii interesante și oarecum înțelepte. Au trecut mai bine de 10 ani de când nu l-am văzut, dar îmi amintesc unele chestii discutate cu el. Într-o zi mi-a povestit cum el cu frati'su, când erau mici, făceau elicopterele. "Adică cum elicopterele?", l-am întrebat eu. Mi-a explicat. Își dădeau chiloții jos și se mișcau în așa fel încât puțele lor făceau o mișcare de rotație aidoma elicei de la elicopter. Eu nu am avut frați. Mi s-a părut ceva incredibil ceea ce povestea Mihai. Dar, uitându-mă la băieții mei, realizez că e o mare probabilitate ca în viitor să facă și ei elicopterele. Când ai frați, parcă e mai frumoasă copilăria.

miercuri, 31 mai 2017

3 Idiots

Film indian din 2009. Recomandare călduroasă. Comedie și dramă în același timp, film amuzant și emoționant. Plin de candoare. Nelipsite scenele de muzică și dans, specifice filmului indian. Povestea a trei prieteni, studenți la prestigioasa Imperial College of Engineering. Putea fi povestea mea, a lui Eufrosin și a Falsului Ionescu dacă ne țineam de carte. Excepțional film. În top 100 imdb all-time. Frumoasă rău actrița principală, Kareena Kapoor Khan pe numele sau. Să vedeți pelicula. Mie mi-a indus o stare de bine.

luni, 22 mai 2017

Akira Yoshimura - Naufragii



Țara autorului : Japonia

Titlul original : Hasen

Anul publicării  : 1982

Ediția în limba română : Humanitas Fiction, Raftul Denisei

Număr de pagini : 181

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5





Japonia feudală, într-un sat uitat de lume și de soartă, la marginea mării și în imediata apropiere a muntelui. Oameni foarte săraci, ce aproape mor de foame, dar aduc ofrande zeilor. Se roagă la divinitate mai ales pentru venirea lui o-fune-sama, care în termenii noștri înseamnă faptul că o corabie încărcată cu bunătățuri este prinsă de furtună și aruncată în stâncile de pe lângă satul lor, iar de pe urma naufragiului sătenii se aleg cu încărcătura, ba chiar și cu lemnul de la corabia dezmembrată. În sat oamenii se vând în robie pe anumite perioade și pleacă departe, iar cu banii obținuți familia lor se mai descurcă cât de cât. Cam ăsta este fundalul poveștii noastre, iar personajul principal este un băiat care tocmai a împlinit 9 ani, însă la această vârstă deja este susținătorul principal al familiei sale. Frumoasă carte, dură, dar frumoasă. Iar ca în orice roman japonez care se respectă se aduce vorba și despre părul pubian. Unei femei îi este ras părul pubian de către bărbatu'su, ca o pedeapsă pentru că s-ar fi culcat cu altul. Deci la japonezi este o pedeapsă să nu ai păr pubian, ca pe vremurile copilăriei mele, când tundeai zero un copil dacă doreai să-l pedepsești. O dramă clasică această carte, scrisă foarte bine. Yoshimura cred că e printre marii scriitori japonezi, iar eu abia l-am descoperit.

vineri, 19 mai 2017

Întâlniri forumiste

Pentru cititorii blogului care nu sunt familiarizați cu întâlnirile forumiste, să specificăm că la acest tip de întrunire participă oameni care s-au cunoscut în mediul virtual (în cazul nostru pe un message board) și pentru că nu erau într-atât de sociopați cât să stea doar in spatele unui monitor și a unei tastaturi, au decis să se vadă și în viața reală. Motivele pentru care acești oameni de pe forum s-au întâlnit în realitate au fost dintre cele mai diverse, incluzând servitul mesei în oraș, partide de sex, mers la cinema, plimbări prin propriul oraș sau alte locuri, beții și chiar căsătorii.

De această dată mă întâlnesc cu older și piskeshu pentru a merge la restaurant, la Casa Armatei. Iau copilul cel mare de la grădiniță și-l întreb: "Mergi cu mine la restaurant ca să ne întâlnim cu niște oameni?", iar el răspunde: "Da, merg.".  Ne suim în troleibuz și plecăm spre Casa Armatei, care din păcate este închiriată pentru un banchet de sfârșit de an al liceenilor. Până să vină older admir ținutele elevelor, rochii lungi ca ale vedetelor și crăpate încât să se vadă piciorul până sus. Unele au picioare subțiri ce sunt puse bine în evidență. Apare și older, urmată de piskeshu la câteva minute. Vin ei cu ideea să mergem în Energiea. Acolo se și bea, se și mănâncă. 
- De ce te numești older?
- De la albumul lui George Michael.

Arată frumos localul și are loc de stat afară pe trotuar, exact cum am văzut la cârciumile din Spania. Din păcate prețurile sunt prohibitive. O bere la halbă costă 13 lei, un Pepsi la 0,25 costă 9 lei, o porție de coaste de porc cu cartofi și salată 46 lei. Dar cu toate astea o atmosferă plăcută domnește printre cei aflați în acest loc.

older fumează țigări preparate de ea din tutun și foaie. Copilul meu cel mare râde de ea, văzând cum își înfășoară țigaretele. older este un om deosebit de prietenos și vesel. Optimismul se citește pe fața ei. Vorbim despre job-uri și despre banii câștigați. Sunt mulți sau puțini? Suntem săraci sau bogați? Suntem clasa mijlocie? piskeshu spune că s-a îngrășat 7 kg și mănâncă o salată cu șuncă italiană și fructe de pădure. Mușcă dintr-o felie de ridiche pe care o scuipă imediat. Ia din cartofii mei prăjiți. Împart cu copilul meu cel mare coastele, cartofii, sosul și salata. Sunt bune. older bea un cocktail din vodka și fructe de pădure, într-un pahar special. Discutăm despre literatura universală. Maestrul și Margareta ne-a plăcut tuturor. piskeshu scoate o carte veche de la anticariat și ne-o arată. Eu îl întreb dacă îi place geaca mea.
- Nu, nu îmi place.
- De ce?
- E urâtă. Zici că e de muncitor.
- Am dat 300 de lei pe ea.
- Mai mult de 10 lei de la second hand nu face.
- Mie îmi place, spune older. Soțul meu ar da oricât pe așa ceva.
Dar poate spune așa ceva ca să mă împace. Când aud numele older nu mă gândesc la George Michael, ci la niște versuri ale lui Leonard Cohen: "The last time we saw you, you looked so much older / Your famous blue raincoat was torn at the shoulder." Geaca mea e albastră de asemenea. Chiar merită 300 de lei, doar că nu este o geacă pe care să o înțeleagă oricine.

Băiatul meu cel mare face poze cu telefoanele lui piskeshu, noi mâncăm, bem și vorbim ca intelectualii. Ne mai amintim ce forumiști am cunoscut acum 12 ani, realizăm că 2007 a fost demult, mai ascultăm ce vorbesc cei de la mesele vecine, mai facem câte o glumă sau câte o poză pentru facebook. Într-un final timpul ne gonește către case. Eu mă duc alături de copil în stația de la Mc Central să luăm troleibuzul, iar older cu piskeshu se duc spre Librăria Humanitas unde Vodolazkin își lansează noul roman. Ceva vreme mai târziu, older îmi trimite poză pe telefon cu noua achiziție, romanul "Aviatorul".

În drum spre casă ascult conversația unor oameni în jur de 60 de ani. "Ai auzit că pleacă Moke în Israel? Mie îmi plăcea. Ce? Nu era bun? Pe Enache nu pot să-l suport..." etc.

Cam asta a fost întâlnirea. Frumos! Ne mai vedem.

sâmbătă, 13 mai 2017

Carson McCullers - Inima-i un vânător singuratic



Țara autorului : Statele Unite ale Americii

Titlul original : The Heart is a Lonely Hunter

Anul publicării  : 1940

Ediția în limba română : Editura Polirom

Număr de pagini : 307

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5

Valoarea nu așteaptă numărul anilor. Femeia asta a publicat romanul la 23 de ani și nu este o apă de ploaie, ci o carte de mare valoare care atinge în primul rând problema singurătății omului, singurătate chiar și atunci când este înconjurat de familie, prieteni sau alți oameni. Acțiunea situată în Sudul dominat de tensiuni rasiale, propune 5 personaje principale: o tânără de 14-15 ani cam băiețoasă, mare iubitoare de muzică, un proprietar de restaurant, un doctor de culoare, un alcoolic cu idei ciudate și nu în ultimul rând un mut, un liant între toate personajele. Idei interesante conturate frumos prin interacțiunea celor cinci, o lectură deloc facilă, cu detalii amănunțite la fiecare acțiune care reușesc să evidențieze foarte bine o lume ciudată într-un oraș oarecare, probabil în Georgia, perioada 1938-1939. Multe cadre foarte interesante ne oferă Carson, de pildă un party al tinerilor de 14-16 ani, ori o ieșire la picnic, sau pur și simplu o plimbare noaptea pe străzile orașului. Mi-a plăcut cartea și îi mulțumesc lui Haruki Murakami pentru că a amintit de această scriitoare, altfel nu auzisem de ea. Ulterior am observat că a citit și Emanuela Cojocaru cartea.

Se pomenește în roman de vreo 10 ori despre Coca-Cola. Toată lumea bea Coca-Cola. Se practica reclama în cărți de pe atunci? O fi luat ceva scriitoarea? Oricum Coca-Cola e de pe plan local, Atlanta, Georgia. Alte dăți tânăra Mick, în vârstă de 14-15 ani, bea bere la cârciumă și e servită fără probleme. La americani nu era interzis alcoolul înainte de 21 ani? Într-o zi Mick își comandă o bere și o înghețată de frișcă, ambele foarte reci, pe care le consumă împreună. Nu te apucă burta după așa ceva?