Top cărți citite în 2023

de Ionescu

Da, top cărți citite în 2023. Citite, nu recitite. Anul ăsta a fost dedicat mai ales noii traduceri din Ulise, ocazie cu care desigur că am citit comparativ și vechea traducere (Rareș Moldovan respectiv  Mircea Ivănescu. Era vară, ședeam la umbra mărului, alături de un coacăz negru și de mini smochinul care îngheață în fiecare iarnă și o ia de la 0 primăvara. Poate va veni și ziua în care smochinul va deveni roditor). A rămas destul timp și pentru alte lecturi. Din păcate nu-s prea multe titluri care chiar să mă fi încântat, plus că acum trec printr-o experiență covid sau noncovid, așa că voi fi scurt. 

François-Henri Désérable intră cu 2 titluri, Stăpânul și cuceritorul meu (trad Mădălina Ghiu) și Un anume domn Piekielny (trad Adina Dinițoiu). Prima e foarte amuzantă, o poveste nebună de amor. A doua e la limita nonficțiunii, o căutare a unui personaj pomenit într-o carte a lui Romain Gary. 

Telegraph road a lui MIchael Chabon (trad Andra Matzal și Cosmin Postolache) e o poveste cu mult jazz.. 

Sunt și copii în zig-zag- David Grossman (trad Gh Miletineanu). Un road-novel fascinant, povestit de un copilaș. 

Cam astea mi-au plăcut mie chiar foarte foarte mult. 

La mulți ani!

Restaurant vs. gătit la domiciliu (14) - Antricoate de vită și vin din Argentina

Ultimul post din acest an "restaurant vs. gătit la domiciliu" îl dedic prietenului meu care postează sub numele "Low Cost" și care pe tot parcursul lui 2023 a glumit pe seama mea făcând paralele cu Titina și universul ei, stârnind hohote de râs atât în rândul cititorilor dar și în rândul familiei mele. Să fim amândoi la fel de inspirați și în 2024 și să ne regăsim pe acest blog. De asemenea un călduros la mulți ani tuturor celor care citesc și apreciază acest blog, sănătate și numai bine. 

În ultimele zile ale lui 2023, socotind că avem câțiva bănuți în plus, după ce m-am sfătuit temeinic cu nevasta, de fapt după ce am încercat să o conving că nu este o cheltuială nejustificată, am achiziționat patru antricoate de vită, maturate 21 de zile. Le-am preparat pe grătarul de fontă încins la maxim, cam 5 minute pe fiecare parte. O singură bucată se apropie de 50 de lei, "preț la alimentara" cum ar spune tatăl meu care a trăit și alte vremuri (de fapt el la 50 de lei ar spune 500 de lei, inducând interlocutorul în eroare prin propriul său sistem monetar). Am asezonat carnea ca la carte, doar cu sare de mare și piper proaspăt măcinate, nu îi trebuie mai mult pentru a nu acoperi gustul extraordinar de vită. Am mai topit câte o bucățică mică de unt peste fiecare bucată de antricot , în timp ce carnea era pe grătar. Garnitura de cartofi din Țara Făgărașului, făcuți la cuptor cu rozmarin, ceapă, usturoi și ulei de măsline. În loc de salată, un ardei copt, la borcan recunosc, nu făcut în casă, dar a fost bun. Am stat multă vreme și am cumpănit la ce vin să aleg pentru masa asta, în cele din urmă oprindu-mă la un malbec baricat (adică ținut în butoaie de stejar o vreme pentru a se îmbogăți cu arome) din Argentina, cumpărat de la Kaufland pentru 75,99 lei (la restaurant cu banii ăștia aș fi băut un Schwaben Wein de Recaș). Întreaga masă a fost 300 de lei, dar în restaurant nu scăpam fără cel puțin 800 de lei, la calitatea asta.

Las și pozele să vorbească și îi dau cuvântul lui Low Cost, dacă ar mai avea ce să spună referitor la cele prezentate în acest post. Mă îndoiesc. Noi încă ne lingem pe degete după asemenea masă.

Excursie în Județul Argeș

Într-o sâmbătă la orele 14 am hotărât că trebuie să văd luminițele de Crăciun din Mioveni, județul Argeș. Auzind asta, copiii au dat ochii peste cap, dar nevasta a fost încântată de idee, așa că, după multe rugăminți din partea noastră care au primit refuzul lor total, i-am lăsat pe cei mici acasă, să-și rupă creierul în fața micului ecran, iar noi, cei bătrâni, am pornit la drum, spre Autostrada A1 până la care am făcut 50 de minute printr-un oraș cu circulația infernală. Vreme rece de iarnă, cu temperatură exterioară de 1°C, iar în mașină ținem pe 16°C, nici eu, nici nevasta nefiind persoane cocoloșite în căutare excesivă de căldură în autoturism sau în alte locuri. Căldura noastră este în suflete, cum ar spune fiul nostru cel mare, care la momentul când noi eram pe autostradă deja ne suna să ne comunice că îi este foame. "Să fii sănătos! O să-ți trimit poze de la restaurant!", i-am strigat din goana mașinii. Cât am făcut de acasă până la intrarea pe A1, atât am făcut și de la intrarea pe A1 la ieșirea de pe A1 spre Câmpulung/Mioveni.

Am început prin vizitarea maiestoasei catedrale Sf. Petru și Pavel din Mioveni. O biserică cum rar vezi chiar și în orașele mai mari, cu o pictură pe mozaic deosebită. Când am intrat popa vorbea în fața unor femei în vârstă (exclusiv femei). Femeile stăteau pe scaune, iar popa în fața lor le ținea o prelegere. Una dintre femei ne-a făcut semn insistent să ne apropiem. M-am dus la ea și am întrebat-o ce s-a întâmplat, iar ea mi-a spus zâmbind: "Stați aici, cu noi, să ascultați ce spune părintele!". Ne-am conformat, părintele povestea despre încercările prin care a trecut pentru a ajunge preot, despre familia lui, chestii de viață. La un moment dat au început să bată clopotele de oră fixă și popa ne-a scos pe toți afară ca să auzim mai bine. Foarte frumos, dar oare cum le percep locuitorii din zonă? Din oră în oră să asculți un dăngănit puternic nu cred că este prea plăcut. 

Între timp noaptea s-a așternut peste Orașul Mioveni, iar miile de luminițe s-au aprins, bucurând cei câțiva localnici, pe noi și pe babele care un pic mai devreme ascultau vorba părintelui. O feerie de lumină și culoare, miros de gogoșele cu cremă (atât de populare, nu îmi explic de ce, la târguri), o atmosferă plăcută, de oraș liniștit de provincie, un oraș important pentru țara noastră, unde se produc autoturismele Dacia. Ne-am plimbat cât ne-am plimbat prin Mioveni, iar apoi am pornit mai departe, în acest oraș micuț neexistând un loc decent pentru servirea mesei de seară.

Am mers la Pitești, cu lecțiile făcute, pentru a evita un nou post pe blog de genul "Restaurant vs. gătit la domiciliu". Am ales localul situat pe locul 2 din 69 în Pitești pe celebrul site tripadvisor. Se numește "La Tuciuri". Dar înainte de masă am făcut o plimbare prin Pitești, nevasta motivând: "După ce o să ai burta plină, nu vei mai avea chef de plimbare.". Foarte just. Frumos decorat și orașul Pitești, aici fiind și un târg de Crăciun în adevăratul sens al cuvântului, unde am găsit o căsuță cu produse tradiționale din Comuna Brădetu. Am cumpărat caș afumat (40 lei/kg), cârnați afumați (50 lei/kg), șorici (85 lei/kg). Toate foarte bune. 

A urmat momentul cinei, local "La Tuciuri", la intrarea în restaurant chiar fiind puse câteva tuciuri care fierb deasupra focului, dând un aer rustic locului, un miros îmbietor învăluind călătorul flămând care pășește pragul venit din frigul de afară și patrunzând în atmosfera prietenoasă, decorată cu motive tradiționale românești, fondul sonor fiind asigurat de muzică populară. Eu am comandat o porție de sarmale (4 bucăți mari) cu mămăligă, smântână și ardei iute - 32 de lei. Nevasta a comandat carne și cârnaț la garniță cu cartofi țărănești și murături - 50 lei. Ea a mai cerut și două beri Tuborg la 0,5 - 10 lei/bucata. M-a îndemnat și pe mine să beau, dar de când m-a povățuit un coleg de pe vremea când lucram la Batalionul Disciplinar să nu mai beau nimic atunci când sunt cu mașina, nici măcar nu mai gust. Eu ori beau, ori nu beau, nu sunt degustător. Produsele care ne-au fost servite au fost absolut delicioase, le-am făcut poze și le-am trimis copiilor pe whatsapp, ca să le pară rău că nu au fost în excursie cu noi, părinții lor. Nevasta s-a mirat de prețul mic al notei de plată, cu 100 lei mâncând foarte bine, dar i-am atras atenția că suntem doar două persoane, dacă erau și copiii ne costa 200.

Apoi am plecat spre casă, era deja spre orele 22, eu m-am enervat că nu prea găseam străzile prin Pitești noaptea, dar până la urmă ne-a ajutat Dumnezeu și am ajuns cu bine la destinație, unde copiii ne așteptau înfometați, dar le-am zis: "A, păi e târziu acum, nu se mănâncă noaptea. Haideți să ne culcăm!". 

Interiorul Bisericii Sf. Petru & Pavel, Mioveni.
Se poate observa părintele cum se adresează femeilor.

Centrul orașului Mioveni.

Feerie de lumini în Mioveni.

Primăria Municipiului Pitești

Sarmale cu mămăligă, smântână și ardei iute.

Carne la garniță, cartofi țărănești, ou ochi, murături.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (13) - Popasul pescarilor

Fiul meu cel mare avea trei colegi invitați la el pentru a lucra împreună la un proiect. Desigur, eu știu cum decurg asemenea întâlniri și i-am propus: "Când vă mai odihniți, facem un campionat de FIFA pe PS5, voi sunteți patru, cu mine și frac'tu suntem șase, facem două grupe de câte trei, iar câștigătorii grupelor joacă finala.", iar fiul meu cel mare când a auzit a început să țipe, zicând nervos: "Dar de ce nu mă poți lăsa în pace? Nu pot sta și eu singur cu colegii mei? Chiar nu vreau să stai cu noi.". A acceptat-o doar pe maică'sa, ca să le facă de mâncare. A ajuns la vârsta la care îi este rușine cu bătrânii lui. Așa am fost cu toții la vârsta lor. Repetabila povară, după cum bine spunea maestrul Păunescu. Așa că m-au luat și pe mine nebuniile și i-am zis fiului cel mic să plecam undeva, iar acesta a acceptat imediat. Am pornit-o tot spre Marea Neagră, deși mai fusesem cu nici 10 zile în urmă. Dar spre munte nu merg, pentru că nu îmi place să stau în trafic ca un bou pe la Comarnic. Așa în două ore sunt la Constanța.

Am vizitat oribila plajă din Mamaia, am fost la shoping la mall-ul din Constanța aflat în imediata apropiere a Lacului Tăbăcăriei, am reluat plimbarea prin Costinești către epavă, dar de această dată pe lângă o mare extrem de furioasă, cu adevărat spectaculoasă. Iar, mai pe seară, când ni s-a făcut foame am mers în Olimp, la Restaurant Popasul Pescarilor.

Ambianța plăcută, caldă, cu multe decorațiuni de Crăciun care dădeau un aer fancy întregului local, cu muzică bună în surdină. O chelnăriță extrem de politicoasă și bine pregătită, care ne-a îndrumat și consiliat pe tot parcursul mesei prin minunata lume a peștilor și animalelor marine. Am deschis cu o gustare pescărească formată din icre de știucă, frigărui de rapane, șalău pane, midii pane, peștișori mici prăjiți, ceapă roșie. Iar apoi am rugat-o pe ospătăriță să ne recomande ceva pentru felul principal. Pentru fiul meu cel mic a recomandat biban de mare, pe care l-a și filetat personal în fața noastră, un procedeu întâlnit doar la restaurantele cu ștaif. Iar mie mi-a recomandat zărgan pe plită. Zărganului i se mai spune și țipar de mare. Eu nu mai auzisem de acest pește, dar fiul meu cel mic mi-a povestit că este un pește lung, subțire și cu botul foarte ascuțit. L-am întrebat de unde știe el așa ceva și mi-a spus că are o carte cu pești acasă și a văzut acolo imagini cu zărgan. Ambele feluri principale au fost delicioase, atât eu cât și fiul meu cel mic fiind foarte mulțumiți. La garnituri am luat fiecare câte o porție de cartofi natur, făcuți cu unt și verdeață, ca la carte. Singurul meu regret a fost că eram cu autoturismul, așa că am consumat un ceai de mentă servit impecabil dintr-un ceainic și o cană cu motive de Crăciun, iar la sfârșitul mesei am băut un Pepsi la 250 ml ca să mă răcoresc. Fiul meu cel mic a băut o ciocolată caldă și un 7Up zero zahăr.

De foarte multă vreme n-am mai întâlnit un restaurant atât de cinstit pe toate planurile. Ambianța, servire, politețe, rafinament culinar. Prețurile mari, dar când îți face plăcere întreaga experiență, banii contează mai puțin. Platoul pescăresc de la gustare = 88,50 lei, porția de  biban de mare = 64,80 lei, porția de zărgan = 69,60 lei, o porție de cartofi natur = 13 lei, ceai = 11 lei, ciocolată caldă = 13 lei, răcoritoare la 250 ml = 12 lei. Un total de 299,90 lei, la care am mai lăsat 25 lei tips. Experiență superlativă, recunosc că așa ceva nu aș fi putut găti acasă. Pentru prima oară pe acest blog, dau credit restaurantului în fața gătitului la domiciliu, deși cu 325 lei mâncam o săptămână acasă, toți patru din familie.

gustare pescărească

zărgan la plită

ceai de mentă

Restaurant Popasul Pescarilor

Restaurant vs. gătit la domiciliu (12)

De Sfântul Andrei, conform tradiției, împreună cu familia am mers să vedem Marea Neagră. Nu ne abatem niciodată de la traseul care în decursul anilor a devenit un clasic. Plimbare pe faleza Constanței, în apropierea casinoului, vizită la Arhiepiscopia Tomisului, un drum până în dreptul epavei Evanghelia, simbolul Costineștiului, interacțiune cu lebedele de pe Lacul Neptun și o scurtă descindere pe celebra plajă La Steaguri, iar apoi totul se încheie triumfal cu o cină la restaurantul Lavrion din Mangalia. 

De data asta restaurantul ne-a dezamăgit profund și ne-am jurat să nu mai călcăm pe acolo. Eu am comandat șnițele cu cartofi gratinați. Două bucăți de șnițel minuscule = 40 lei, o porție de cartofi cu cașcaval ras pe deasupra (nicidecum gratinați, adică cu ou și cașcaval la cuptor) = 16 lei. Șnițelul avea gust de pește, fapt ce mi-a fost confirmat și de nevastă și cei doi fii, care au gustat din produs. Prăjit într-un ulei în care înainte se prăjise pește. Un gust foarte dubios. Eu, fiind și o persoană influențabilă, de moral, m-am gândit că o să-mi vină rău. Tot drumul de întoarcere, pe autostradă, am crezut că dintr-un moment în altul va trebui să trag mașina pe banda de urgență a autostrăzii A2 pentru a vomita. Până la urmă am ajuns cu bine acasă, dar pentru 56 de lei am mâncat un preparat extrem de prost. Nevasta și-a comandat ciolan cu varză. I-a venit ciolanul rece, parcă scos din frigider. Nu a mâncat cu plăcere. Fiul cel mic a comandat lasagna, nici acest preparat neîntrunind standardele calitative la care te-ai aștepta atunci când mergi într-un restaurant. Cel mai câștigat a fost fiul cel mare, cu o pizza, la care au tânjit toți cei prezenți și până la urmă au obținut câte o felie. Nu mai zic, o limonadă 22 lei. Adica jumătate de lămâie cu apă și zahăr 22 lei. 195 lei pe cele patru feluri descrise mai sus, o limonadă și un Pepsi mic. Măcar dacă ar fi fost ceva de calitate. Ospătarii au fost extrem de mirați cand ne-au întrebat dacă a fost ok masa, iar noi am răspuns negativ. 

șnițele cu gust de pește la Mangalia

A doua zi, de 1 Decembrie, am schimbat registrul. Gătit la domiciliu. O fasolică. 1 kg de fasole boabe costă 7 lei, iar eu am folosit la mâncare 700 de grame, deci 4,9 lei. Am cumpărat o costiță afumată de la Lidl, acest magazin cu prețuri decente. 17 lei. Vreo 200 grame de bulion, 2 cepe, un morcov, câteva frunze de dafin, sare și piper după gust. Să zicem încă 10 lei. Deci 32 de lei pe ingrediente, să zicem 40 lei cu tot cu apă, gaz, spălat farfurii. Au ieșit 8 porții mari de mâncare. 5 lei porția! Să tot mănânci. Și calitate, nu batjocură. Chiar și nevasta, care în 75% din cazuri îmi critică felul de a găti, a recunoscut supremația mea în bucătărie și m-a aplaudat la scenă deschisă. Am luat și o pâine proaspătă, câteva murături, ne-a dus masa festivă cam la 7 lei de persoană. Că am băut eu un vin din podgoria Sarica Niculițel, județul Tulcea, este o altă poveste. Era ziua țării doar. 

Judecați și singuri dacă merită să mai mergi la restaurant! Nu este mai bine să prepari la domiciliu ce îți dorești și în felul în care îți dorești?