joi, 17 mai 2018

Comision

Am devenit un împătimit al jocurilor pe consola PS4. Joc seară de seară, termin jocuri, stabilesc noi recorduri. Fiul meu cel mare a crescut, așa că a venit momentul să-i cumpăr și lui un joystick. Acum îmi poate da replica la Mortal Kombat XL sau Injustice 2. Nevasta mă dezaprobă.
- La vârsta asta te joci? Ce exemplu dai copiilor? Nu ai alte pasiuni?
- Vrei să am ca pasiune femeile? În loc să-mi cumpăr jocuri și să mă joc, vrei să merg în Centrul Civic la prostituate de 100 euro ora?
Dintr-o dată i se pare PlayStation-ul un hobby interesant. Câteodată, când ia salariul, chiar îmi dă bani pentru a-mi cumpăra un anume joc.

Merg la Mediagalaxy pentru a cumpăra un joystick nou și jocul Burnout Paradise Remastered. Mă uit cu atenție la standul dedicat gamingului pentru a găsi produsele dorite. În spatele meu, patru reprezentanți vânzări, angajați ai magazinului, discută între ei și râd. Nu mă bagă nimeni în seamă, dar eu caut produsele, le găsesc, mă uit la specificațiile tehnice, mă hotărâsc să le cumpăr. Dau să merg spre casă, pentru a plăti, când unul dintre agenții mai sus amintiți îmi taie calea.
- Vă pot ajuta?
- Nu, m-am descurcat singur, îi spun eu, având produsele în mână.
- Stați să vă dau un cod, să-l arătați la casă când plătiți.
- Pentru ce cod?
- E, păi ca să se știe ce produse cumpărați, cum le avem și noi împărțite pe aici. O să vă ceară la casă.
Îmi scrie un număr format din 6-7 cifre pe un post-it. Îmi dau seama că după acest ID el își ia comisionul. Se presupune că m-a consiliat în alegerea unor produse, că a făcut un efort în a-mi vinde ceva, că merită un comision, un mic procentaj din prețul produselor. Dar nu, el nu a făcut nimic, doar a stat și a râs alături de colegii săi, iar în momentul când a văzut un cumpărător cu produsele în brațe s-a gândit că i-ar prinde bine niște bani nemunciți.

Bineînțeles că nu am arătat niciun bilețel la casă și nici nu mi-a cerut nimeni așa ceva. M-a deranjat atitudinea lucrătorului comercial, atitudinea de a obține bani nemunciți, specifică nouă, românilor. N-a depus nici cel mai mic efort, dar a venit cu nesimțire și mi-a întins bilețelul cu ID-ul său. Asta ne e mentalitatea. Asta e România.

marți, 8 mai 2018

ce am citit în aprilie (foarte pe scurt)

de Ionescu

motto: " are you with me, doctor wu?" (steely dan)

am citit 2 cărți de povestiri de raymond carver- despre ce vorbim când vorbim despre iubire și catedrala. excepționale, thumb up, 5 stele, tot ce trebuie. temele care revin cel mai des sunt despărțirea, singurătatea, înstrăinarea, alcoolul. suntem în america anilor 70-80. stilul este minimalist, aș zice. dar nimic nu e întâmplător, textele sunt pline de metafore. multe întâmplări sunt doar sugerate. lectură plăcută!

am mai citit și noul număr din iocan. începe bine, cu o proză de jeffrey eugenides. continuă bine, peste medie, apoi parcă-s prea multe texte despre boli- demență senilă, un soi de autism (?), transsexualitate (asta nu mai e considerată boală, n-așa?), ceva patologie de uter, retard intelectual. de fapt și povestirea lui eugenides e cu dizenterie amoebiana. la rubrica restituiri- pavel dan, un scriitor despre care nu auzisem, interbelic, mort foarte tânăr.