luni, 21 martie 2011

Înmormântarea

Amalia Crăciun era moartă. Moartă ca toţi morţii. Stătea în coşciug cu mâinile pe piept sub un fel de pânză dantelată.Coşciugul era aşezat pe masă, în centrul bisericii. Slujba încă nu începuse, toţi cei prezenţi aşteptând preotul. În haine cernite şi cu ochii plini de lacrimi, coana Magdalena aprindea lumânări la căpătâiul răposatei. În jurul mesei pe care era pus sicriul se strânseseră multe coroane de flori, lângă care stăteau rude, prieteni, colegi şi alţi apropiaţi ai Amaliei Crăciun. Sfinţii de pe fresca ştearsă a bisericii priveau nepăsători la această adunare tristă pierdută în atmosfera înecăcioasă şi stătută. Amalia Crăciun era îmbrăcată în rochie de mireasă. Conform credinţei populare aşa trebuie îmbrăcate fetele tinere care nu s-au căsătorit până la moarte. Amalia Crăciun a murit la treizecişitrei de ani şi nu a fost niciodată căsătorită. La fel ca în balada Mioriţa, moartea este văzută ca o nuntă cosmică. Însă Amaliei Crăciun nu-i păsa câtuşi de puţin de aceste chestii, ea fiind acum departe de lumea noastră cu bunele şi relele sale.

Preotul gras şi cu barbă neagră începu trista slujbă a înmormântării la care asistam bulversat. Nu-mi venea să cred că în urmă cu câteva zile dormisem lângă Amalia Crăciun, iar acum ea se pregătea pentru prima noapte în bezna mormântului.Asta e viaţa omului. Trăim, iar mai devreme sau mai târziu ne transformăm în nimic. Îmi părea nespus de rău pentru Amalia Crăciun şi de moartea ei timpurie. La sfârşit cu toţii am mers şi am sărutat-o cu sărutarea de pe urmă şi i-am făcut veşnica pomenire legănând coliva şi vinul, după care eu împreună cu alţi trei bărbaţi am săltat sicriul şi am ieşit din biserică, îndreptându-ne spre cimitir. Cimitirul de lângă parcela lui nea Camfor, parcela cea cu iarbă grasă. Lângă mine, cărând sicriul, se afla şi Ionescu, directorul nostru financiar. Poate că în sinea lui era trist pentru că o chinuise pe Amalia Crăciun cu atâtea situaţii şi predări la termen. Poate se simţea vinovat pentru că-i făcuse viaţa grea atâţia ani. Ori poate că nu se gândea la nimic şi-i dispăruse orice fărâmă de suflet, oamenii ca el fiind mai degrabă roboţi.

Amalia Crăciun a fost înmormântată în primele zile ale primăverii. Printre morminte încă mai erau petice de zăpadă, iar dinspre pădure venea o adiere rece. Preotul a turnat vin peste corpul neînsufleţit, făcând o cruce roşie pe rochia de mireasă a Amaliei Crăciun. M-am întrebat dacă rochia fusese cumpărată special pentru înmormântare ori dacă Amalia Crăciun avea de gând să se mărite. Capacul de lemn al coşciugului a fost bătut în cuie de către gropar şi tot acesta cu ajutorul unei funii şi a unui scripete improvizat a coborât-o pe Amalia Crăciun în groapă. Apoi s-a consumat ultimul act al ceremoniei, cei prezenţi aruncând câte un pumn de pământ în mormântul care la final a fost umplut de către gropar cu ajutorul unei sape.După înmormântare, acasă la coana Magdalena, s-a ţinut un praznic pentru sufletul Amaliei Crăciun, o pomană. S-a băut ţuică din pahărele mici după ce în prealabil s-a vărsat pe jos câte o picătură, s-au mâncat gustări si sarmale, s-a băut vin şi s-a mâncat friptură. Oamenii au început să vorbească de ale viilor, că aşa-i de când lumea, viii cu viii şi morţii cu morţii.

Spre seară, înainte de plecare, m-am dus în cimitir. Soarele scăpăta dincolo de casele satului aruncând cu ultimele puteri câteva raze de lumină peste proaspătul mormânt al Amaliei Crăciun.Încă nu realizam moartea ei şi toate evenimentele petrecute în ultimele zile.Stăteam gândindu-mă la toate câte se petrecuseră, când lângă mormânt îşi făcură apariţia două siluete. Erau elevul Becheru Mihai din clasa a III a D care ţinea în mână un buchet mare de garoafe roşii, urmat de fata din parc îmbrăcată toată în negru. Au aşezat împreună florile pe mormântul Amaliei Crăciun, iar apoi, pentru câteva minute, au stat în linişte cu capul plecat. Terminându-şi momentul de reculegere, elevul Becheru Mihai din clasa a III a D i-a propus fetei din parc să cânte alături de el una dintre melodiile preferate ale Amaliei Crăciun, aşa ca un ultim omagiu pentru ea.
- Vom cânta a capella, mai adăugă elevul Becheru Mihai din clasa a III a D.
- A capella, bineînţeles, completă fata din parc cu ochii săi mari şi plini de lacrimi. Dar ce melodie?
- Păi nimic nu poate fi mai potrivit cu momentul decât Sonic Youth - Little Trouble Girl, îi răspunse elevul Becheru Mihai din clasa a III a D.
Cei doi se porniră pe cântat cu atâta pricepere şi însufleţire de se părea că lângă mormântul Amaliei Crăciun cântau chiar Sonic Youth. Iar după ce terminară melodia au dispărut fără niciun cuvânt către întunericul spre care lumina de la candelele aprinse lângă crucea Amaliei Crăciun nu răzbătea. Într-un târziu am plecat şi eu din cimitir spre satul şi apoi spre lumea în care Amalia Crăciun era deja o amintire.

15 comentarii:

  1. Puturosule! Ți-a fost lene să mai inventezi tot felul de povestiri erotice cu Amalia Crăciun așa că ai omorât-o! În altă ordine de idei Mihai Becheru dintr-a III-a e SUPER-șmecher dacă ascultă Sonic Youth. Nu mai vorbesc de cântat....

    RăspundețiȘtergere
  2. "Amalia Crăciun era moartă. Moartă ca toţi morţii"- suuper tare! =)) Nu ar trebui sa rad, dar asta este! (viii cu viii).
    Avea asigurare pentru credit? Cine-i plateste ratele?..da masina C1,parca?!, cui ii ramane? alta "avere" mai avea? Cate intrebari in urma acestei nenorociri! E bine ca nu ai facut sex cu ea acu' ceva timp, cine stie de ce a murit...sau sa fi fost oare vreo crima de-a lui Becheru? vreun blestem sau pacat nespus?!
    A avut cumva pom in fata cortegiului? s-a spart vreo cana? s-au aruncat bani? mai da-ne detalii! Totusui cand exact s-a intamplat?..s-a baut vin si mancat friptura...pai nu incepuse postul?...
    Asteptam detalii si Dumnezeu sa o odihneasca pe Amalia Craciun, care nu a mai apucat Sfintele Pasti!
    In mijlocul sfintilor, Iisuse Hristoase, odihneste sufletele robilor Tai, acolo unde nu este durere nici intristare nici suspin, ci viata fara de moarte!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Eufrosin : dar ce povesti am inventat eu? Amalia Craciun, fata din parc, Becheru Mihai nu sunt niciun fel de poveste. cred ca ma confunzi cu Ion Creanga. faptele narate de mine sunt aievea si chiar asa s-au intamplat

    @ Falusul Ionescu : in primul rand multumesc pentru corectura cu viii. da, creditele au asigurare acum si cred ca va plati asiguratorul tot. ca doar n-o sa plateasca coana Magdalena din pensia ei de 350 lei/luna. dar probabil asiguratorul va vinde apartamentul si isi va scoate banii. nu asa se procedeaza? la fel si cu masina. in rest nu stiu ce sa mai zic. lumea la munca a fost tacuta zilele astea si nu prea s-a mai discutat despre acest subiect.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce ai cu "Falsul Ionescu"? De ce l-ai botezat "Falusul Ionescu"? Te gândeai oare la falusul care ar fi putut pătrunde în Amalia Crăciun? Cât era vie bineînțeles.....

    RăspundețiȘtergere
  5. hahahhaa, ce ti-a tras-o, falsule! auzi, falusule! scoala inalta, scoala locomania!

    RăspundețiȘtergere
  6. cum a murit amalia25 martie 2011 la 20:09

    becheru mihai: [raspunzand la telefon] yello!
    gabriel: misule! sunt nea gabi. am belit pula. vin la tine.
    b: oooo, ia-o-ncet, batrane! ce e?
    g: sunt cu amalia, nu stiu ce pula mea are ca nu mai respira!
    b: nu veni cu ea la mine! fara caterinca! nu-mi aduce o mortaciune in casa!
    g: pai ce pula mea sa fac?
    b: nu mai respira?
    g: moare langa mine, bai pula!
    b: asta e, du-o la spital si suna-ti notarul.
    g: cum pula mea?
    b: ma duare-n pula! ai vrut tu s-o futi, acu descurca-te!

    RăspundețiȘtergere
  7. cum a murit amalia25 martie 2011 la 20:16

    gabriel: [becheru se uita dupa un ghid de prim ajutor] mai repede, misule! asta moare aici!
    becheru mihai: caut!
    fata din parc: [catre gabriel] ce cauta?
    g: nu stiu, o carte
    fdp: [catre mihai] ce cauti?
    b: o carte de prim ajutor!
    fdp: ce?
    b: o carte mica, neagra, in pula mea!
    fdp: n-am vazut asa ceva pe aici.
    b: e pe-aici.
    fdp: pai daca e asa importanta de ce pizda ma-tii n-o tii la indemana?
    b: taci in pula mea din gura! TACI!
    fdp: pana gasesti tu cartea, asta moare aici, pe covor. si covorul asta chiar e important in armonizarea acestei camere, as spune ca leaga toate elementele camerei intre ele!!
    b: taci dracu odata!
    g: [din cealalta camera] nu va mai certati! excelente amandine, sunt de la agapitos?

    RăspundețiȘtergere
  8. excelent ionescu, excelent. tu meriti sa mergi la ROMANII AU TALENT !

    RăspundețiȘtergere
  9. foarte tare :)))

    sper totusi ca nu a murit nimeni :)

    RăspundețiȘtergere
  10. crezi ca ANDRA™ a vazut BIG LEBOWSKI si PULP FICTION?

    RăspundețiȘtergere
  11. lu' child ii plac astea cu mortii, ca ea e cu gothicul.

    Andra, nu. dar Mihai Petre ar aprecia.

    RăspundețiȘtergere
  12. imi plac "astea cu morti", dar in realitate nu-mi place ideea de moarte, suferinta, sunt un suflet milos :p

    RăspundețiȘtergere
  13. voi sunteti normali?....de fapt stiu...nu!

    RăspundețiȘtergere