Kombinat

În urmă cu vreo 25 de ani aveam obiceiul să merg la Oltenița pentru a cumpăra hârtie igienică. Cam la 2-3 luni, când se termina hârtia igienică, mă suiam în mașină și plecam către orașul de la malul Dunării. Lumea, auzind asta, îmi spunea: “Bă, da’ prost ești! Nu găsești hârtie igienică la București? Tre’ să mergi până la Oltenița? Consumi benzina degeaba.”. Apoi, în timpuri mai recente, mergeam la Oltenița pentru a se tunde fiul meu mai mic. Și acest fapt a stârnit disprețul celor ce auzeau, care îmi aruncau vorbe cu superioritate, râzând zeflemitor: “Ha! Ha! Dar de ce te-ai dus până acolo? Nu găseai în București? Doamne ferește! N-ai ce face!”. Gura lumii. Ei nu înțelegeau fascinația unei plimbări cu mașina pe șosele libere, la capătul căreia poți sta și privi Dunărea. Evadarea din cotidian, inventarea unui motiv pentru plecatul de acasă. Scopul final. Prezent. Fiul meu cel mic schimbă prefixul. Iau hotărârea să aniversăm acest eveniment la un restaurant în Municipiul Sibiu. Așadar turism culinar.  “Nu sunt destule restaurante în București?”, se vor găsi să întrebe gurile rele. Sunt, dar vizitarea Sibiului, plus o plimbare pe Olt de la Cozia până dincolo de Călimănești, iar pe drumul de întoarcere o vizită la Mânăstirea Sâmbăta și o vizită prin Municipiul Brașov, sunt un bonus imens.

Restaurant Kombinat, aflat pe locul 2 tripadvisor în ceea ce privește restaurantele din Sibiu, iar asta nu este puțin lucru, având în vedere că sunt  234 de localuri în top. Rezervarea am făcut-o online încă de la București, iar masa noastră de patru persoane ne aștepta. Ne-am simțit superiori pentru că am intrat direct la masă, trecând de mulțimea fără rezervare care aștepta la coadă posibilitatea eliberării unor eventuale locuri. Atmosferă de local spectaculos încă de la primul contact, lumină difuză, ospătari îmbrăcați la uniformă, muzică de calitate, totul era parcă desprins din pozele de pe instagram. Specific, nu este un restaurant elegant, cu fețe de masă și chelneri cu papion, este genul de pub rafinat unde poți petrece o seară memorabilă, simțindu-te excelent. Ni se aduc meniurile, de mâncare și de băutură. La boxe răsună o melodie care mie îmi place foarte mult. The Cure - Close to me. Ne propunem să încercăm cât mai multe din meniul care sună pur și simplu fabulos. Luăm două aperitive pe care le vom împărți în patru. Și patru feluri principale pe care nu le vom împărți, dar vom gusta unii de la ceilalți, adoptând o regulă de bază la restaurantele chinezești și probabil un obicei care sfidează bunele maniere la restul restaurantelor de pe Mapamond. Nu sunt adeptul băutului de vin la restaurant, din cauza prețului ridicat, dar acum este un moment festiv, unic, așa că îmi permit luxul de a cere o sticlă de fetească produsă sub îngrijirea celebrei Aurelia Vișinescu. Vinul este adus foarte corect, răcit optim, iar apoi pus în frapieră. Din când în când un ospătar avea să treacă pe la masa noastră și să ne toarne în pahar, ori doar să ridice sticla din frapieră și să o șteargă cu o cârpă pe fund. Dar să prezentăm felurile. După cum am spus, două feluri la aperitiv și anume, așa cum scria și în meniu și cum le-a prezentat ospătarul nostru în momentul servirii: virșli de la Gura Râului, de la familia Cîrstea și langoș cu cremă de telemea și ceafă crud uscată de la Albota. Pentru felul principal, sărbătoritul a ales chiftele crocante din păstrăv proaspăt, orez cremos cu sos de verdeţuri, brânză maturată de oaie și sparanghel la grătar, iar eu am ales friptură fragedă de porc gătit la foc iute cu sos demi-glace cu boabe de muștar, piure de ţelină coaptă în jar, rondele de varză albă și gulie marinată. Nevasta și fiul cel mare s-au pus de acord și au comandat la fel, în speță schnitzel de vită Black Angus, servit cu rădăcinoase coapte glazurate cu miere si oţet de mere, pe smântână afumată cu cetină de brad. Desigur, denumiri pompoase, însă deloc exagerate. Toți patru am rămas pur și simplu înmărmuriți gustând din preparate. Nu mai experimentasem niciodată un restaurant gourmet. Noi, mai din popor, obișnuiți să comandăm ciorbă de burtă și ceafă de porc cu cartofi prăjiți, am considerat pur și simplu ireale mâncărurile de la Kombinat. Am luat și desert. Eu și fiii mei trei texturi de ciocolată de la Pralin Cisnădie, ganache de ciocolată cu lapte, pământ de ciocolată, mousse de ciocolată neagră cu sos de soc cu mentă și chipsuri de păstârnac, iar nevasta mousse de urdă aromatizat cu leuștean, crumble de nucă, mere caramelizate cu brandy și bezea de casă cu scorţișoară. Suprem. Asta înseamnă restaurant. Tigaie picantă și ciorbă de văcuță pot face și eu acasă. La fel și deserturi semipreparate ori clătite. Ajuns acasă, adică la locuința închiriată din Sibiu, am căutat să văd dacă restaurantul Kombinat are stele Michelin. Din păcate nu are, deși ar merita. Ne-am culcat fericiți, iar a doua zi am pornit spre Brașov, unde aveam să experimentăm un alt restaurant gourmet.