vineri, 24 aprilie 2015

Până la Fetești și înapoi

Pe 3 ianuarie 2012 scriam despre vechiul drum de mare, evocând călătoria pe această rută făcută cu 4 zile înainte, venind de la Constanța. Pe atunci nu aveam copii, acum avem doi. A doua zi de Paște, anul 2015. Este după-amiază și nevastă'mea propune să plecăm undeva cu mașina, ca să nu mai țipe bebelușul. Hai pe drumul vechi de mare! Hai până la Fetești! Bebelușul doarme liniștit, iar noi ne bucurăm de peisajul acestei lumi triste peste care apune soarele. Am oprit într-o parcare ca să pozez un vechi han, unde odinioară poposeau drumeții, delectându-se cu o scăricică de porc. Ruină, care amintește omului că nimic nu este veșnic pe pământ. Cad imperii, se schimbă conducători, sisteme economice despre care credeam că vor dura pentru totdeauna sunt înlocuite cu altele. Progresul pe unii îi ridică, pe alții îi îngroapă. Unii se îmbogățesc, alții sărăcesc. Dacă nu ar fi existat autostrada A2, în locul acestei ruine poate am fi găsit un restaurant renumit.





Puțin mai încolo, după linia ferată, o altă clădire ruinată foarte ciudată. Nu-mi explic la ce ar fi servit. "Pozează ca să-l întrebi pe Ionescu!", îmi sugerează nevasta. Sigur. Pozez. Ionescu este cel mai cult om de pe blogul nostru și el pe toate le știe.




Sus, în tăriile cerului, avioanele își urmează ruta și nu țin seama la peisajul dezolant din preajma vechiului drum de mare. Noaptea ne împresoară pe negândite, iar în orașul Fetești se zăresc puține luminițe. În preajma orașului trăiesc milioane de oi. Nu ați auzit de fabrica de lactate din Fetești? Aici se produce binecunoscutul cașcaval de oaie Dobrogea. Costă cam pe la jumătate de milion kilogramul. Dar ce? Mai e al nostru cașcavalul? E cumpărat de corporația Five Continents Trading, niște americani am impresia. Nimic nu mai e al nostru. Poate doar regretele de pe vechiul drum de mare.


Drumul de întoarcere îl străbatem pe A2 și ne oprim să respirăm capitalism la benzinăriile de pe margine, străluciri burgheze în pustiul Bărăganului. Este ora 22. Luni seara. Savurez o cutie de Pepsi Cola la benzinăria KazMunayGas. Mănânc chipsuri cu sare și privesc la un grup de motocicliști cu geci de piele. Bebelușul suge liniștit lapte. Mașinile gonesc pe cele două benzi către capitală. Avioanele merg prin cer către destinații exotice. Un tren de noapte urlă prin apropiere. S-a lăsat răcoare. Plecăm și noi către oraș.

7 comentarii:

  1. nici vorbă să fiu eu cel mai cult de pe aici, v-aţi dat seama că era o glumă a autorului. în orice caz, clădirea aceea e o popicărie. cât priveşte prima poză, am mari îndoieli că a fost un han sau ceva. pare neterminată. ai ceva poze din 2002 sau 1996 cu hanul respectiv?
    caşcavalul nostru? ce e aia? era făcut de oi care vorbeau româneşte, recitau din eminescu şi paunescu, ţineau cu steaua? ce patriotism inabil, vetust şi grotesc! mai bine fii patriot poluând mai puţin şoselele patriei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eufrosin Aplaudacu'25 aprilie 2015 la 00:55

      Unul dintre cele mai pertinente comentarii! Chestia aia e o clădire neterminată, o investiție proastă a unor neica-nimeni.

      Apreciem patriotismul și romantismul Marelui Autor dar totuși există niște limite....

      Ștergere
    2. Ma mir ca n-ai zis nimic ca beau Pepsi. Probabil n-ai vazut. Citesti acest blog infect asa din 5 in 5 randuri :)

      Ștergere
    3. Eufrosin Plecăciune26 aprilie 2015 la 00:40

      Citesc această hazna de blog foarte atent. Îmi place aroma.... Consumul tău abuziv de pepsi este prea bine cunoscut și documentat. Așa că nu are rost să mai discutăm despre acest aspect.

      Am putea vorbi în schimb despre consumul de chips-uri sau despre faptul că bebelușul suge țâța din care iese lapte, nu suge laptele propriu zis pentru că nu are cum.

      Ștergere
  2. Primul apart foto l-am avut in anul 2005. Legendarul Canon A400. Pana atunci m-am multumit sa privesc lucrurile inconjuratoare. Imi amintesc de acest drum avand multe restaurante si bodegi. Acum poate ca nu a fost bodega ce am pozat, dar atunci ce s-a dorit sa fie? Oricum le-a mancat ruina pe toate.
    Ne-au cumparat capitalistii toata industria. Cumparam cascaval romanesc de la americani.
    Da, sunt patriot stand acasa intre 4 pereti. Se stie ca marele nostru Emanuel Kant nu a parasit niciodata locul sau natal.

    RăspundețiȘtergere
  3. pai probabil carciuma trebuia sa fie, dar nu cred ca a functionat vreodata. arata mai curand ca ceva neterminat decat ca ceva devalizat

    RăspundețiȘtergere
  4. În afară de ultima imagine digitală preluată, care atrage atenția datorită apusului, restul sunt niște rămășițe ale regimului post-iliesc (fie să-l fută îngerii cerești)....
    Cașcavalul nu este al nostru, este al șpăgarilor, prea-puternici conducăcioși de națiune. m..................................UE!!!

    RăspundețiȘtergere