duminică, 19 aprilie 2015

Gabriel García Márquez - Cien años de soledad

(cronică realizată de Falsul Ionescu)

Macondo, satul imaginar din romanele lui Marquez, era numele unei plantaţii de bananieri. „Cuvântul acesta îmi atrăsese atentia din primele călătorii cu bunicul, dar numai când am ajuns om în toata firea am descoperit că îmi plăcea rezonanţa lui poetică. Niciodată nu l-am auzit la nimeni şi nici măcar nu m-am întrebat ce înseamnă.” - am găsit asta astăzi pe net, la 1 an de la moartea lui Garcia*.

Nu mai cred în ceea ce spune şi scrie Gabriel despre cărţi în recenziile lui de pe Nopţi şi zile. Cien años de soledad o pune cu uşurinţă în top 5 cele mai frumoase cărţi. Când am primit-o am fost sfătuit de către Eufrosin că ar fi bine să o citesc cu perseverenţă, ceea ce zic eu că am şi făcut. Aşadar fără alte aprecieri sau comentarii privind acest roman pot spune că nu este ceea ce m-am aşteptat, nu m-a impresionat plăcut, nu am plâns sau râs cu lacrimi, nu urcă pe vreun podium de premiere. Aşteptam cu totul altceva, cum uneori Marele Gabriel îşi cumpără vreo carte doar că îi place titlul, Un veac de singurătate sună extraordinar şi chiar mă gândeam la o poveste tulburătoare dacă nu sfâşietoare, cu pasaje epice memorabile. Găsesc un ciclu al vieţii şi al morţii în care se perindă generaţii de Buendia, personaje tâmpe nu fantasmagorice, care mănâncă ţărână, acum mor iar în pagina următoare au înviat, sex între nepoţi şi mătuşi, între fraţi,ce să mai, un fel de maţele încurcate ale copilăriei noastre :)
Verdictul lui Gabriel este clar, probabil majoritatea recenziilor de pe net îi sunt de aceeaşi parte, dar oare găsim păreri şi de partea cealaltă a baricadei, mă întreb sunt şi cititori care au început-o şi au lăsat-o?! pentru că ajungi să te încurci în arborele genealogic al familiei Buendia, cu toate că nu asta contează. Aşadar pentru mine a fost o lectură neutră, de neridicat în slăvi, pur şi simplu diametral opusă faţă de Dragoste în vremea holerei. "Toamna patriarhului" sună foarte frumos! :)

* articolul a fost scris pe 17 aprilie 2015, iar Marquez a murit pe 17 aprilie 2014 în oraşul Ciudad de Mexico (n.r.)

14 comentarii:

  1. Eu am citit Veacul cind eram foarte tinara, deci foarte impresionabila si ma intilneam prima data cu realismul magic, asa ca sint dintre cei carora le-a placut foarte mult. In schimb Dragostea in vremea holerei am citit-o cind aveam catre 30 de ani si mi-a placut tot foarte mult, dar acum daca stau sa le compar, desi nu-i taman o idee buna, cred ca Dragostea e mai buna. Dar ar fi o chestie daca ne-am apuca sa recitim cartile care ne-au impresionat la virste mai fragede, sa vedem daca ne plac la fel de mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit cartea la 28 de ani si mi s-a parut o capodopera. Cu siguranta ramane o capodopera indiferent de etatea cititorului. Cartea parca vorbeste despre un intreg univers, de la nastere si pana la moarte. Condenseaza istoria unei lumi. E plina de metafore si alegorii superbe si de imagini aflate la granita realului cu fantasticul. Realism magic marga Gabriel Garcia Marquez. S-au scurs multi ani de cand am citit-o dar mai am cateva scene vii in minte. Abia astept sa o recitesc. Dragostea in vremea holerei este deosebita, dar nu e de calibrul Veacului de singuratate.

    RăspundețiȘtergere
  3. io am citit-o cand eram teenager. nici nu zicea nimeni pa vremea aia 'realism magic'. ce mai e si aia? asa si petre ispirescu facea realism magic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar ti-a placut cartea? Este important de stiut pentru cititorii blogului nostru. Realism magic. Adica ca a plouat cu flori galbene in noaptea cand a murit batranul Buendia. Multe faze d'astea in carte. Delicioase.

      Ștergere
    2. si daca ploua cu flori mov ce era? onirism?
      mi-a placut

      Ștergere
  4. Aveam 17 ani cand citit-o prima data. O recitesc in fiecare an- 16 lecturi pana acum. Nu m-am plictisit niciodata, o citesc mereu pe nerasuflate, plina de emotie ca la 17 ani.

    Dupa ce am citit-o prima data mi-am propus sa imi traiesc viata in asa fel incat sa poata face parte din romanul asta- o idiotenie poate dar la varsta aia m-a ajutat enorm. Am comandat un pestisor de aur si de atunci il port mereu la mine ca sa imi aduc aminte mereu ca pot sa il topesc si sa fac altul....ca si cu viata mea:)

    RăspundețiȘtergere
  5. 1-800 Eufrosinoid21 aprilie 2015, 00:18

    Aveam 21 de ani când au venit țiganii și au adus gheața. Realismul magik sau păienjenișul tragic al lui Marquez mi-a deschis apetitul pentru astfel de scrieri. O sută de ani aș petrece în singurătate recitind cartea asta la nesfârșit. Până când se întorc țiganii....

    Așa cum nu toată lumea accepta genialitatea lui Tarantino exprimată în Pulp Fiction, măiestria haosului creat de Captain Beefheart pe Trout Mask Replica sau sublimul cubismului lui Picasso tot așa unii consideră astfel de scrieri mediocre dacă nu chiar proaste. Și unii și alții au dreptate indifferent de procentaj. Nu există păreri corecte și păreri incorecte în astfel de cazuri. Gusturile nu se discută.

    Nea Marchej te văd cam bej
    Ochii mei cei veșnic treji
    Stai tot singur de un secol
    Patriarh tomnatic gol.


    RăspundețiȘtergere
  6. Jose Buendia cu Ursula si tot neamul ei21 aprilie 2015, 15:49

    Ce naiba mai Gabriele? Ce poate sa inteleaga Falsu' ca in fiecare rand al operei este prezenta viata asa cum e ea simpla, frumoasa sau urata, traita la intensitate maxima prin constientizarea existentei mortii. Sacrul si profanul nu sunt lumi paralele, ele coexista, le vezi doar daca deschizi ochii.Cine nu intelege viata nu poate sa iubeasca aceasta carte. Energia personajelor este continuu prezenta prin ivirea mortii din fata plutonului de executie,din imaginea viitorului cimitir, amplificata si din imaginea acelui razboi fara de sfarsit ce roieste in jurul satului. Cum viata fara iubire nu exista, iar iubirea fara suferinta nicidecum, e
    greu ba falsule ipocrit Ionescu sa intelegi ca "personaje tampe' mananca pamant.Tu care nu te pishi, dar te caci dulceata de trandafiri. Hai sictir! te iei de "Marele Gabriel"; e mare ca manaca ce are in farfurie si nu se uita ca mutu la pizda, traieste viata, asta e realismul magic.

    Pentru ca pe 22 aprilie 1724 se nastea Immanuel Kant, il astepam si maine pe Falsu Ionescu sa ne mai ofere vreun citat gasit pe net si sa ni-l explice asa cum numai el poate sa o faca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Jenant!
      Tot ce am scris nu au fost decat simple ganduri postate pompos de administratorul blogului ca o recenzie. Nu pot decat sa-mi cer scuze daca cu "marele gabriel" am jignit pe cineva, iar pe tine cu tot neamu' tau te las sa savurezi pe limba ta gaura neagra a pizdii!

      Ștergere
    2. Neamu' Realiștilor Magici21 aprilie 2015, 22:48

      Marele Gabriel (nu Garcia - deși rimează cu farfuria) mănâncă tot și din farfurie și din cratiță și de pe jos, altfel nu ar fi ajuns Mare. Iar mutu fute pământu' e bine știut acest aspect.

      Nu credeam că un roman genial ca Veacul lui Marquez o să genereze comentarii cu pișat, pizdă, căcat, păcat.....

      Immanuel Can't nu mai reprezintă nimic de când Obama a zis Yes We Can! Can't e prea negativist, Cioran e prea trist.

      Ștergere
    3. Magicu' Realismului s-a dus pe Penis15 mai 2015, 23:53

      domne marchej asta era mare a stricat vieti de oameni si de soareci si a plecat sa manance purici precum buendia in chirpici

      Un veac de singurătate mă așteaptă acum iar Melchiade nu va veni....

      Ștergere
  7. Marele Gabriel. Adica Gabriel The Great, nu Big Gabriel. Limba romana e uneori saraca si se intelege gresit, insa eu am inteles ce a spus Falsul Ionescu cand s-a referit asa la mine. Comentariul care a generat ura asta intre voi este just, iar Falsul Ionescu trebuie sa si-l asume, asa cum si eu imi asum multe din comentarile de pe blog, desi nu imi fac placere. Atunci cand publici ceva pe net trebuie sa te astepti si la asa ceva. Plus ca nu a fost un comentariu gratuit, ci chiar unul bine argumentat si scris intr-un stil frumos.

    Eu am scris in paranteze ca este o recenzie. Si pana la urma, da. Noi facem recenzii. De ce sa ne ferim de acest cuvant? Suntem oameni care citim multe carti, care vorbesc despre literatura la cel mai inalt nivel. Pana la urma scriitorii pentru noi scriu romane, nu pentru academicieni constipati. Dexonline zica ca:
    RECÉNZIE ~i f. Scurtă analiză cu comentarii și cu aprecieri critice a unei lucrări științifice sau opere de artă. [G.-D. recenziei; Sil. -zi-e] /<germ. Rezension

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Limba română nu este săracă. Gabriel the Great în traducere înseamnă Gabriel cel Mare (ca Ștefan), Big Gabriel înseamnă Marele Gabriel. Trebuie să mai joci ceva Criminal Case că să stăpânești ceva mai bine limba engleză... cu româna te antrenezi pe Dexonline....

      Ștergere