sâmbătă, 1 august 2015

ce am citit în iulie

de Ionescu

nu mare lucru. a fost o luna cel puţin la fel de obositoare precum ianuarie și februarie. în plus a fost cald în multe zile. am avut de lucru mult, aproape ca în lunile sus amintite.
da. o lună în care a murit un mare scriitor american. o lună în care pleşu şi liiceanu au fost din nou demascaţi. ce prostie!
james joyce- portretul artistului în tinerețe. pe joyce îl știu din anii 80, de când am îndrăznit la ulise. deși tare mi-a plăcut ulise, n-am încercat portretul. doar oamenii din dublin. ce să zic de portret? nu mă pricep. scrie ucigător de bine joyce, desigur, dar despre lucruri care nu prea intră în aria preocupărilor mele. irlanda de la finele veacului xix? e departe-n timp & spațiu.
mircea cărtărescu- poezia. tot din anii 80 îl știu și pe cărtărescu, cu primele lui 3 cărţi de poezie (faruri, vitrine, fotografii; poeme de amor; totul) reeditate pentru prima oară, cred, în acest volum gros pe care îl citesc de ceva vreme, să fie 3-4 luni. mai conține încă 3 apariţii postrevoluționare, pe primele 2 (dragostea, 50 de sonete) nu le-am avut nicicând, pe-a treilea (nimic) am citit-o la vremea respectivă. deci 6 cărți de poezie. levantul nu intră. nu face parte din genul liric. ce pot să zic? că e devastator de frumos. eu nu știu face recenzii. doar atât să mai zic- cică nimic conține poezii scrise între 1988 și 1992. păi face o referire la revista dilema și la afișe cu viorel lis. afișele astea au apărut în 1998. iar dilema cred că în 93. mă rog. se puteau spune alte chestii mai frumoase dacă eram și eu blogger. puneți mâna de citiți cartea! să ne spună maestrul ce gândea acum aproape 30 de ani. pesemne încă nu știa ce succes va avea ca prozator..

ce voi mai scrie încă patruzeci de ani?
o să strâng din măsele, o să scriu articole de critică
sau cine ştie ce amintiri
o să suport condescendenţa tinerilor, o să las nasul în jos
când o să vina vorba despre poezie, o să fac traduceri
ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc.
sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinereţe
atât de proaste, că nu le băgasem în nici o carte
şi o să am un succes "de prestigiu", mi se va spune "autorul
poemelor de amor",
precursorul a dumnezeu ştie ce poezie va mai fi pe atunci...
nu ştiu, nu ştiu...

prieteni mai tineri, să nu faceţi ca mine.
calculaţi-vă poezia pentru şaizeci de ani.
eu? nu ştiu ce drum să mai apuc, ce s-ar mai putea face
şi nu ştiu ce trebuie să mai simt şi ce mai pot să imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.

voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii
un supravieţuitor al propriei morţi
şi care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.

5 comentarii:

  1. Iti spun sincer ca, din versurile puse de tine aici, nu imi place deloc cum scrie acest poet. Am si eu cartea lui Joyce, in colectia rosie de la Adevarul. Crezi ca o sa-mi placa macar de un 6/10?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bre, e joyce, nu agatha christie, cum să-i dai 6? citește-o!

      Ștergere
  2. Nu e Agatha Christie, dar nu stiu ce sa zic. Daca ar fi sa-l comparam pe Joyce cu un fotbalist cu cine l-am compara? Cu siguranta nu cu Messi. Probabil ceva gen Klaas-Jan Huntelaar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că îl subapreciezi puțin pe Joyce. Eu l-aș compara cu Zlatan Ibrahimovic. Huntelaar a fost o trompetă de jucător.

      Ștergere