O altă seară de vineri

Somnul african e un pește răpitor și omoară tot ce prinde în calea lui. Numai în bancuri umblă, niciodată singur. El are stomac, nu e ca alți pești. Odată în stomacul unui somn african a fost găsit un cap de caras. Știu asta pentru că omul de lângă mine îmi povestește. Suntem pe podul ce trece lacul de lângă Mânăstirea Pasărea. Copiii se uitau la un banc de peștișori mici negri, iar acest om a apărut lângă noi și ne-a zis cu un aer foarte erudit: "Au venit, nu? E ora lor.". Era cam ora 19. S-a dovedit că ne uităm la niște somni africani micuți. Ne spune că fac numai prăpăd în baltă, nu mai rămâne nimic în urma lor.

E vineri seară și am zis să ies cu copiii pe lângă oraș. De la MegaMall (construit pe locul Electroaparatajului.......știți povestea...) până la Selgros Pantelimon facem 60 de minute. Cu mașina mică. Se merge bară la bară. Oare oamenii în acest an nu au mai avut concedii? De ce este orașul atât de plin vara? Ori s-au îmbogățit cu toții și au mașini mici și ies cu ele zi de zi, oră de oră? Ajungem până la urmă la Mânăstirea Pasărea și intrăm în biserică, copiii după obiceiul lor căutând anafură să mănânce, adică pâine sfințită. Dar nu mai era.

Mergem prin grădina bisericii, iar copiii se duc peste niște flori. Eu le zic: "Ieșiți de acolo, că vă ceartă măicuțele!". În spatele nostru apare o maică, în binecunoscutul port negru, și zice: "Maicile nu ceartă pe nimeni. Nu mai ziceți așa, să creadă copiii că îi ceartă maicile sau preoții. Dacă nu sunt cuminți îi ceartă mami și tati.". Nu știu ce a vrut să zică, dar ne continuăm periplul prin vastele grădini mânăstirești. La un moment dat trece pe lângă noi o măicuță la volanul unei Dacia Logan. Șofa cu pricepere. Ne face cu mâna din mașină și îi facem și noi.

Trecem podul către terenul de dincolo, dinspre pădurea Pusnicu. Sub pod este un banc de somni africani, pești foarte periculoși. Se schimbă clima, iar în curând vom vedea crocodilii de Nil în lacul de la Mânăstirea Pasărea. Deocamdată zărim 6-7 capre și ne îndreptăm către ele. Copiilor le plac mult animalele văzute pe viu. Însă acum caprele vin către noi să ne împungă cu coarnele. Din spatele lor sare un păstor și le domolește. Vorba lui este pe jumătate un mârit, așa că nu înțeleg exact ce vrea să ne spună. Ne întoarcem spre pod și căutăm un șarpe. Copilul cel mare îmi spune că sunt multe găuri de șarpe, dar nu vedem niciunul.

Mergem către satul Brănești unde în zona pieței este un Shop&Go. Iau câte o apă Zizin pentru copii, iar mie un Pepsi. Bem toate astea pe câmpul de lângă satul Vadul Anei, câmp care este despărțit de un gard de Autostrada Soarelui. Ne uităm la mașinile care pleacă spre litoral, iar apoi copiii umplu cu pietricele o sticlă. Ne destindem. Soarele apune. Este acum doar o minge portocalie ce atinge linia orizontului. Sunt gâze în aer care încearcă să ne ciupească. Plecăm mai departe către satele Fundeni și Cernica, iar apoi intrăm pe Autostrada Soarelui către București.

Mergem la Decathlon, unde întotdeauna îmi place să fac trucul meu preferat prin care stârnesc admirația celor aflați în magazin. Jonglerie cu trei mingi de tenis. La fel se întâmplă și acum, un copil de 9-10 ani exclamând către tatăl său: "Oaaau, ai văzut?".

E noapte când ajungem acasă, dar am dormit de prânz cu toții, așa că avem energie pentru a începe pentru a doua oară excepționalul joc The Last of Us.