Banjo Jack

Pe facebook mi-a apărut reclama la un nou restaurant american, numit Banjo Jack. Reclama, dar și câteva recenzii găsite la un search pe google, lăudau bucatele tipic americane ale localului. Burgeri, coaste, pulled pork etc. Într-o seară, împreună cu nevasta și cei doi copii, cum tot ne plictiseam în casă, am decis să mergem să încercăm un hamburger la Banjo Jack. Am plecat toți patru cu inima curată, iar pe drum, eu chiar mă gândeam că de multă vreme n-am mai fost într-un restaurant decent și aveam senzația că voi avea ce scrie pe blog despre acest local în cei mai pozitivi termeni.

Am ajuns (în zona Foișorul de Foc, prin spatele spitalului de ortopedie) și chiar ni s-a părut frumos. Decor interesant, o motocicletă la intrare, ecrane pe care rula un meci de fotbal american, un bar ca în filmele hollywoodiene, personal zâmbitor și deosebit de prietenos, multe tablouri peste tot reprezentând imagini sugestive ale vieții, culturii și stilului american. Muzică ok în restaurant. Formații emblematice din Statele Unite precum Offspring, No Doubt, REM, Red Hot Chili Peppers. La un moment dat au cântat și Ace of Bace, nu știu de ce. Oricum, ar fi avut ce muzică să pună, dacă doreau să fie un play list american.

Chelnerița este simpatică și politicoasă. Se poartă frumos cu copiii și face atmosfera și mai plăcută. Aleg un burger "Brie & Chutney", fiind foarte curios de ingredientele prezentate în meniu și de gustul pe care le-ar putea avea împreună, nevasta alege un "Whiskey Burger", iar pentru copii alegem burgeri clasici. Un burger costă 36 de lei, un preț nu tocmai mic, dar suntem în timpul nostru liber, nu ieșim în fiecare seară în oraș, așa că suntem dispuși să plătim. Un Carlsberg la draft 0,4 l costă 10 lei, o Coca-Cola la 0,25 l costă 8 lei. Ne vin băuturile. Suntem veseli, așteptăm cu nerăbdare mâncarea și ne bucurăm de alegerea făcută.

Dar toate lucrurile bune în ce privește Banjo Jack se termină aici. Chelnerița cea simpatică și politicoasă vine la masă și ne anunță pe un ton jos că nu mai este carne pentru hamburgeri și nu are cum să ne facă patru, ci doar unul. Ni se pare incredibil. Cum nu mai există carne pentru hamburgeri? Am fost la McDonald's de sute de ori, iar ei vând milioane de hamburgeri pe zi, dar n-am auzit niciodată să nu mai existe carne de hamburgeri. Eh, la Banjo Jack s-a terminat carnea pentru hamburgeri. Asta e. Ca în vremea comunismului, am stat la coadă și n-am mai prins. Plecam acasă învinși. Chiar am fi plecat și acum de la Banjo Jack, dar din păcate ne aduseseră băuturile. Ospătărița ne recomandă să luăm doar un hamburger pe care copiii să-l împartă, iar nouă ne recomandă pulled pork. Copiii, auzind asta, încep să se certe, spunând: "Dar de ce trebuie să împărțim? Eu nu vreau să împart!". Nici nouă, adulților, nu ne pică deloc bine vestea. Starea de spirit ni se schimbă în totalitate, ajungând la minus infinit. Ne certăm între noi, suntem tensionați, s-a dus pe pulă seara noastră în oras. Acceptam propunerea ospătăriței, dar deja stăm îmbufnați în colțurile noastre și regretăm că nu am stat acasă.

Vine mâncarea. Pulled pork e de fapt carne de porc mărunțită într-o chiflă cu mult ketch-up și cu un vag gust de afumătură. Nu mă dă pe spate. Alături are cartofi prăjiti și încă un castronel cu ketch-up. 36 lei o porție, iar când primim nota de plată avem surpriza să vedem că separat am mai dat 12 lei pe o porție de cartofi prăjiți. Deci aproape jumătate de sută pe un hamburger cu carne marunțită și niște umili cartofi prăjiți. Gust și din hamburgerul copiilor. Nimic special. Sincer, un Big Mac e mult mai gustos, dar aici e posibil să fie și treaba monoglutamatului de sodiu. Nu neg asta. E posibil ca la Banjo Jack să fie carne pură și de aceea să nu aibe gustul minunat al junk food-ului. Așadar mâncarea nu ne-a impresionat.

Nota de plată. 165 lei! Nu zic că a fost scump, zic că a fost foarte mult pentru ceea ce ni s-a oferit (trei burgeri, trei porții de cartofi prăjiți, două beri și două sucuri). A doua zi am fost cu nevasta și copiii la Socului și cu 80 lei ne-am destrăbălat cu shawerme de vită și meniuri crispy de pui, infinit mai gustoase ca produsele americane. La final, pentru a-și mai răscumpăra din greșeli, ne-a fost adusă niște înghețată gratis. Nu știu cum a fost, pentru că nu obișnuiesc să consum acest produs, copiii au mâncat-o.

Ok. Vrem să plătim cu cardul și să plecăm cât mai repede, dar o altă surpriză ne așteaptă. Banjo Jack nu are POS. Noi nu avem cash. Stânjenitoare situație. Îi propunem ospătăriței simpatice să rezolve situația, însă aceasta nu știe ce să zică. Până la urmă pleacă nevasta să caute o bancă, iar eu rămân cu copiii drept gaj. Vreo 20 de minute stau și mă uit în gol, sau alerg prin local după copii, care, pe bună dreptate, se cam plictisiseră.

Lăsăm 170 de lei, doar 5 lei tips, cel mai mic bacșiș lăsat de noi ever (cel mai mare a fost 50 de lei, la o consumație de 200 de lei, la Dada Restaurant de pe Strada Matei Voievod. În 2009.). Ne-a părut rău pentru chelneriță, care chiar a fost super ok și cu nimic vinovată, însă overall am fost dezamăgiți de Banjo Jack.

Interiorul localului.

Pulled Pork.