ce am citit în decembrie

de Ionescu

 

motto: i've got nothing to say but it's ok/ good morning, good morning (the beatles)

opera postumă a lui thomas pilaster, de eric chevillard

• de ce am citit-o: pentru că era la un preț mic la standul editurii univers, la gaudeamus. poate și o prezentare atractivă pe coperta 4.
• despre ce e vorba: o biografie a unui scriitor fictiv, făcută de un critic literar la fel de fictiv. cu ample extrase din opera rămasă inedită, așa zicând. nu cred că e necesar să îl fi citit pe derrida pentru a ne bucura de acestă cărticică. și nici pe monsieur jourdain.
• o recomand? da.

monstrul colombre și alte 50 de povestiri, de dino buzzati

• de ce am citit-o: prima oară am aflat de dino buzzati (prin anii 70, cred) dintr-o carte despre care a scris recent ema. pe coperta 4 era un citat plin de mister, care nu făcea parte din volumul respectiv, ci din ceva numit povestiri de seară. mai acum câteva luni mi-am adus aminte cumva de chestia asta și am căutat povestirile de seară. le-am găsit în volumul cu colombre, pe care l-am luat imediat, în format electro. dezamăgire! citatul plin de mister de care îmi aduceam așa bine aminte era doar un soi de motto care nu se mai continua nicicum.
• despre ce e vorba: scurte povestiri mai mult sau mai puțin fantastice, inegale ca valoare, cu înțelesuri adânci. gen sensul vieții.
• o recomand? da, cel puțin 10-20 de povestiri.

busola, de mathias enard

• de ce am citit-o: am văzut la tv o prezentare a ei, by radu paraschivescu. plus premiul goncourt. mă las ușor influențat de premii.
• despre ce e vorba: mai mult eseu decât roman. e vorba de un muzicolog vienez care are o noapte de insomnie (sigur, pe la 2-3 îl ia un pic somnul, frumos redat acest moment al somnului superficial și viselor). se gândește la diagnosticul pe care l-a primit recent (nu știm exact ce, dar pare ceva serios) dar mai ales la o roșcată, sarah. prilej pentru largi excursii asupra culturii (arhitectură, muzică, literatură) din orientul mijlociu și a occidentalilor care au fost fascinați de est. formidabilă erudiție în domeniu are acest mathias enard. sau acest franz ritter. aflăm astfel de multe personalități și întâmplări foarte interesante, dar nu scap de impresia, cu siguranță greșită, ca multe pagini sunt compilate din wikipedia. de vină sunt eu, că mă raportez prea mult la acest sit web.
• o recomand? da, dar nu oricui. nu e o lectură foarte ușoară.

stanislaw lem: catarul

• de ce am citit-o? o pomenește și o recomandă mihai iovănel în cronica la pâlpâiri.
• despre ce e vorba: un roman semipolițist despre o serie de întâmplări- accidente, crime? aparent conectate. despre rolul hazardului în viața oamenilor moderni. despre cum se leagă evenimentele unele de altele, ajungându-se la urmări neașteptate. all in all, o reîntâlnire cu stanislaw lem după vreo 30 de ani +. la fel a fost mai devreme în an cu frații strugațki.
• o recomand? da

acuzația, de bandi

• de ce am citit-o? am aflat de existența ei de la directorul blogului și mi s-a părut ceva potențial interesant.
• despre ce e vorba: dl bandi e un nord coreean care a scos cumva din țară aceste texte. povestirile nu au mare valoare literară, dar au cu siguranță mare valoare documentară. ne gândim că pentru români nu e prea greu să-și închipuie viața într-o asemenea dictatură. ba cam da. e mai rău decât în cel mai cumplit ceaușism. dar probabil asta ar fi urmat. sigur, am citit cu toții despre pușcăriile comuniste, dar oamenii din povestirile lui bandi sunt teoretic oameni liberi.
• o recomand? da, unei audiențe selectate.

despărțirea de bucurești, de victor ieronim stoichiță

• de ce am citit-o? mi-a împrumutat-o 1 om.
• despre ce e vorba: sunt memoriile unui distins critic de artă, acoperind perioada celei de-a doua jumătăți a anilor 50 și anii 60. de când avea el vreo 7 ani și până în anul 2 de facultate, când se desparte de bucurești. un roman despre formarea lui intelectuală. cred că din tot ce am citit în 2018, cartea asta mi-a făcut cea mai mare plăcere. probabil și pentru că apar locuri, vremuri și oameni despre care am mai auzit și eu câte ceva. multor persoane nu li se dau numele reale. unii sunt ușor de recunoscut- victor papilian, alexandru papilian, ion frunzetti, petru creția, i p culianu, lucian blaga, nicolae steinhardt, ion ghica etc. sau studentul acela la istoria artei, corpolent si cu sprâncene dese- ghici? mulți deținuți politici și membrii ai vechii aristocrații în familia autorului, dar și un ilegalist comunist, unchiul octav (oare să fie și el cineva celebru?). alt personaj memorabil- domnul costel de la securitate. sunt multe de spus. despre cum se vedea dinspre ardeal, cel puțin în anumite cercuri, unirea de acum 100 de ani. despre discursul lui ceaușescu din august 1968. despre beatles, care sunt numiți chiar așa- beatles.
• o recomand? desigur

un top 2018? nu prea pot. să menționez totuși câteva titluri: lincoln in the bardo, zece decembrie, despărțirea de bucurești, amurgul marinelului, un hohot în beznă, pâlpâiri, busola, catedrala, ruta supt-terană....

și acum: la mulți ani!