A.J. Finn - Femeia de la fereastră

O carte de citit în tren, așa cum îmi place mie să spun. Genul de roman ușor, narațiune pură, ca un scenariu de film, fără procedee artistice sau filozofii inutile, o plăcere ușor de obținut pentru cititor și care se evaporă repede. E ca și cum ai merge la prostituate. E ca și cum ai asculta un cd cu selecții eurodance. E ca și cum ai petrece cu vin ieftin. Literatură de consum, o carte de peste 500 de pagini care se citește în jumătate de zi, fără să te doară capul.

Anna Fox, personajul principal, este o psiholoagă care suferă de agorafobie, adică îi este frică să iasă în spații deschise. Stă doar în casă, ia pastile, bea Merlot pe rupte, se uită la filme vechi, discută pe internet cu diverși și mai ales își spionează vecinii, cam ca James Stewart în pelicula Rear Window. La un moment dat vede ceva ciudat, ori doar i se pare, în casa nou mutaților vecini. O carte plină de suspans și întorsături, adică un thriller. Nu mi-a displăcut, din când în când mai citesc și așa ceva.

La 10 minute după ce am terminat cartea, m-am apucat să văd și ecranizarea care rulează pe Netflix și are câțiva actori cunoscuți în distribuție. 5,7 imdb și 41 metascore. Dacă romanului îi dau nota 7, filmului îi dau 4. Foarte slabă realizare, un joc artificial al actorilor, mi-a dat senzația unui proiect făcut de studenții de la UNATC. Dacă nu citeam cartea, nu cred că înțelegeam despre ce este vorba.