Sabina Yamamoto - Nu mai e nimeni acasă

Recenzile literare ale lui R.Ionescu de pe acest blog nu rămân fără ecou, iar cititorii dau fuga la librărie (ori din două click-uri trimit cărțile la un easybox) și cumpără recomandările sale. Recunosc, m-a atras foarte mult numele autoarei, această combinație de prenume românesc și nume japonez. Probabil dacă autoarea se numea Ioana Matei nu aș fi cumpărat cartea. O carte care mi-a plăcut foarte mult. În primul rând prin felul foarte sincer al autoarei de a-și povesti viața. Cred că avem de-a face cu un roman autobiografic, dar chiar și de e ficțiune tot îl consider excelent, prin felul simplu dar în același timp emoționant de a pune gândurile pe hârtie, despre viața alături de doi părinți alcoolici, pe strada Cpt. Nicolae Licăreț, o zonă pe care o cunosc foarte bine. Povestea unui copil care încearcă să răzbată prin viață, cu necazuri dar și lucruri bune, un bildungsroman cum ar spune specialiștii. În capitolele din a doua parte a cărții ni se va explica și de ce autoarea are nume japonez și de asemenea vom fi părtași la o incursiune dură în societatea niponă, dezvăluind mentalitatea aspră a locuitorilor din Țara Soarelui Răsare. Foarte interesant de analizat și comparat cele două familii ale personajului principal, familia din Licăreț și familia dintr-un oraș de provincie al Japoniei. O autoare tânără, născută în 1984, al cărei debut literar l-am citit pe nerăsuflate. Coperta cărții, mărturisesc, nu am înțeles-o.