Bucovina

Obiective:

• vizitarea Mânăstirii Putna
• servirea unei ciorbe rădăuțene în Rădăuți
• plimbare cu mocănița
• vizită la Zoo Rădăuți

Am plecat din București, sfidând vremea grea de iarnă, cu zăpezi și geruri ca altădată. Destinația noastră: Rădăuți, județul Suceava. Nevasta a spus pass la această excursie, așa că m-am văzut călătorind doar cu cei doi fii, fiul cel mare și fiul cel mic, cărora le-am pregătit încă de acasă câte un sandwich pentru drum, cu șuncă de Praga și cașcaval afumat, intuind că nu vom părăsi Bucureștiul și vor țipa de foame. Dar s-au mai luat cu jocurile pe telefon, primul popas făcându-l abia undeva pe porțiunea de A7 dintre Buzău și Focșani, cele două reședințe de județ fiind legate acum, în vremurile minunate pe care le trăim, de Autostrada Moldovei. După ce am mâncat, am sunat la gazda noastră din Rădăuți, care mi-a transmis pe whatsapp datele de intrare la cazare, un apartament cu două camere și bucătărie dintr-un Aparthotel. Codul de la interfon și codul de la cutia unde era ținută cheia de acces în apartament. Totul digital, nu mai avem nevoie de recepționeri. Apartament ultra modern cu televizor color, mașină de spălat automată, cuptor cu microunde, toaster, automat de cafea (inutil pentru noi), foehn. Ce să mai? Era dotat cu detoate, avea chiar și bideu. (Pentru cei care nu știu ce este un bideu, să citească povestea aceasta!). Am făcut undeva peste 6 ore până la acest apartament și ne-am mai oprit doar o singură dată, pentru alimentare cu benzină în Municipiul Roman. La benzinărie copiii au cumpărat chipsuri și sucuri, plătind pentru ele atât cât nu face, dar pentru că eram în concediu, nu i-am certat. Drumul către Rădăuți s-a desfășurat în condiții de trafic fluent, fiind chiar foarte liber pe alocuri, bucureștenii profitând de vacanța de schi, îngrămădindu-se pe Valea Prahovei.

Am pornit pe străzile din Rădăuți și am intrat să ne închinăm în Biserica Pogorârea Sfântului Duh. Fiul meu cel mare acuza geaca care-i rămăsese mică, așa că am pornit să-i căutăm o haină nouă. Am dat peste două vânzătoare tinere și foarte politicoase într-un magazin, care au avut răbdare și ne-au arătat mai multe modele, însă toate au fost fie prea mari, fie prea mici.  Accentul lor era foarte plăcut și mă simțeam ca într-o țară străină. La plecare, ne-au spus: “Încercați și la Mall-ul Chinezesc, este imediat după piață” și asta a fost și intenția mea, însă fiul meu cel mare mi-a spus vehement: “Orice, dar n-am ajuns să mă îmbrac de la chinezi!”, desigur neștiind că oricum ne îmbrăcăm de la “chineji” doar că marchetingul adaugă diferite sigle pe haine și astfel le luăm la prețuri mai mari. Până la urmă am fost amândoi de acord că geaca actuală îi mai este bună și iarna această și, mânați de foame, am pornit spre restaurant.

Restaurant Național

Locul 1 pe tripadvisor la restaurantele din Rădăuți, locul de unde a pornit cu ani în urmă ciorba rădăuțeană. Dacă doriți să mâncați o ciorbă rădăuțeană autentică, ca la mama ei, aici este locul potrivit. M-am interesat încă de acasă despre asta și am venit la fix. Nu este lume în local, se aprind luminile doar pentru noi, dezvăluind o sală de mese elegantă. Muzică de café concert. Chelnerița este deosebit de amabilă, oferind servicii ireproșabile, discutând cu noi și făcându-ne diverse recomandări culinare și nu numai. Începem cu trei ciorbe rădăuțene cu smântână și ardei iute. Cu adevărat specială, cu o zeamă groasă, făcută diferit de cele mâncate prin alte zone. Ciorba rădăuțeană originală ne atinge direct în suflet pe toți trei. Ospătărița știe să facă totul atât de plăcut, se adresează chiar și copiilor cu pronume de politețe, ne simțim cumva în cercurile aristocrate ale Ducatului Bucovinei. Felul doi se face pe loc, proaspăt, la cerere. Cerem șnițele de porc, iar după câteva minute se aud deja din bucătărie bătăile asupra cărnii. Ni se spune că sarmale nu au, pentru că abia azi le-au împăturit și le vor pune la fiert, dar mâine dacă venim, cu siguranță că vom mânca sarmale. Sigur că vom veni și mâine, ne-am muta aici numai și pentru acest restaurant.

Cu burțile pline și cu sufletul fericit urmărim în luxoasa noastră locuință din Rădăuți partida dintre FCSB și PAOK, iar meciul ne bucură și mai mult. Ne culcăm la ora 22, pentru că dimineața ne trezim devreme, avem multe de văzut și făcut.

Dar dacă tot suntem la capitolul Restaurant Național, să povestim și despre cina din cea de-a doua seară, când am revenit pentru a mânca tradiționalele sărmăluțe moldovenești însoțite de mămăliguță. Foarte, foarte bune. I-am povestit chelneriței noastre că urma să vizităm și Zoo Rădăuți, a cărei pagina de facebook eu o urmăresc de multă vreme, fiind întreținută de inimoasa administratoră a Parcului Zoologic, care prin intermediul social media a făcut un fenomen național dintr-o grădină zoologică de provincie. Remarca mea referitoare la Zoo Rădăuți, a constituit prilej de amintire pentru chelnerița noastră, care a rememorat alături de noi o vizită la Zoo Băneasa, în 1984, când copil fiind a mers în tabără la București, iar la Zoo a văzut elefanții, părându-i-se ceva fantastic, ireal. Atât ne-am veselit de la sarmale și de la poveștile ospătăriței, încât am comandat și papanași. Ne-a fost atrasă atenția că sunt făcuți cu dulceață de casă, nicidecum cu ceva din comerț. Ei, la restaurant, o prepară în sezonul fructelor. Da! S-a văzut diferența. Excepțional și acest fel. Fiul meu cel mare a luat cu dulceață de căpșuni, fiul meu cel mic cu dulceață de afine, iar eu cu dulceață de vișine. Nota 10 pentru toate 3!

Nota 10+ și pentru restaurant, pentru întreaga atmosferă, pentru servire, pentru bucate. I-aș oferi o stea Michelin. Și încă ceva. Băuturile alcoolice aici sunt servite la minim 100 ml, spre deosebire de capitală unde se vând la 40 ml. Din păcate nu am consumat alcool pe perioada acestei excursii, pentru a-mi păstra mintea limpede.

Mânăstiri

În dimineața vizitării fiul meu cel mare m-a întrebat cu reproș: “Și acum ce facem? Vedem trei mânăstiri toate la fel?”. Iar eu i-am spus că vom vedea istorie pură, iar alții ar da oricât să fie în această excursie. De asemenea le-am zis  fiilor mei că orice român trebuie să ajungă măcar odată în viață la Putna. Le-am mai spus o legendă citită de mine pe când eram mic, cum că Ștefan Cel Mare după ce câștiga o bătălie, construia câte o mânăstire. Punea un arcaș pe un deal și acesta trăgea cu arcul și unde cădea săgeata se construia o mânăstire. Au părut 10% interesați de vorbele mele, așa că am pornit către Putna, printr-un peisaj splendid, de sate autentice bucovinene. Nordul Moldovei, Bucovina, nicidecum sărăcia Moldovei de câmpie. Bucovina de la Nord ne-a luat-o Stalin. Le spun copiilor toate acestea, trebuie să știe. Nu mai fusesem la Putna de 17 ani, iar copiii vin pentru prima oară. Mormântul lui Ștefan cel Mare. Le repet copiilor că alții doar citesc în cartea de istorie despre așa ceva. Ne copleșește măreția. În biserică o babă mă întreabă dacă l-am văzut pe stareț. Nu mai este nimeni în jur, așa că mă întreb de natura întrebării sale. Oare a fost starețul lângă mine și m-a atenționat despre asta, ori oare avea treabă cu starețul și s-a gândit că știu eu ceva despre el? Vizităm chiar și muzeul mânăstirii. Interesant, educativ. Aprindem lumânări și ne luăm rămas bun de la Putna, pe o vreme cu ger, soare strălucitor și cer albastru, pornind mai departe către Mânăstirea Sucevița. Îi arăt fiului cel mare că mânăstirile nu sunt toate la fel, așa cum ar fi sugerat el, cu rea voință. Sucevița, spre deosebire de Putna, are o superbă pictură exterioară. Suntem singuri în mânăstire, așa că studiem fiecare detaliu și-l apreciem, așa cum putem, cu mintea noastră de profani. Trecem prin Pasul Palma către a treia mânăstire pe care o avem în plan, Mânăstirea Moldovița. Dar, din păcate, pentru copii este prea mult. Îmi spun că mă așteaptă la mașină, așa că nu-mi rămâne decât să o vizitez și apreciez în singurătate. Cu această a treia mânăstire se termină turul nostru spiritual și revenim la cele lumești.

Mocănița

Am rezervat în prealabil pe internet bilete la mocăniță, pe ruta Moldovița-Argel. Dus-întors 60 lei pentru adulți și 35 lei pentru copii. Toată distracția durează aproape 3 ore, din care două ore de mers cu trenul pe șina îngustă prin satele bucovinene și păduri, iar o oră de stat la Argel, unde comercialismul și turismul în masă își spun cuvântul, iar călătorul este invitat să cumpere la prețuri prohibitive diverse preparate așa zis tradiționale cum ar fi micii de Lidl sau ceafa de porc spaniolă, din niște gherete asemănătoare cu cele pe care le regăsim pe la zilele orașelor sau cu ocazia diverselor târguri și sărbători. Țuică dubioasă în sticle frumos ornate, gogoși la prețul de 10 lei, dulciuri, produse de artizanat, nimicuri. După părerea mea nimic tradițional. Am cumpărat trei cartofi tăiați rondele și puși pe băț, 15 lei/bucata, 45 de lei în total pe ceva ce ar costa maxim 3 lei, dar copiii, neînțelegând mercantilismul situației, deja se uitau urât la mine din cauză că nu le cumpăram nimic. Am mâncat, apoi ne-am petrecut timpul jucându-ne pe malul râului înghețat, adică ei se dădeau pe gheață, iar eu țipam la ei să nu se aventureze mai spre mijlocul apei. Plimbarea cu mocănița a fost plăcută, trenul era foarte vechi, chiar avea o sobiță cu lemne în fiecare vagon, pe care angajatul căii ferate o alimenta din când în când. Am stat mai mult pe platforma vagonului în aer liber, scrutând împrejurimile, privind la vacile care pășteau iarba amestecată cu zăpadă, la oamenii de prin curți, la munții din apropiere, la tot ce se înșira de-a lungul căii ferate înguste. Au meritat cei 130 de lei cheltuiți pe mocăniță, ne-a plăcut unanim. 

Parcul Zoologic Rădăuți

De câțiva ani sunt abonat pe facebook la pagina parcului zoologic din Rădăuți, pagină îngrijită de doamna Angelica, administratorul grădinii zoologice, o femeie foarte dedicată muncii pe care o face, fiind efectiv sufletul acestui colț ce cuprinde peste 100 de animale foarte interesante. Responsabila parcului zoologic ne încântă aproape zilnic cu filmulețe, asftel atât eu, cât și copiii ajungând să-i cunoaștem pe urșii de acolo, pe leu, pe tigru, pe cerb etc. Desigur, atracția grădinii zoologice din Rădăuți este ursul Baloo. Cand am intrat în Zoo, am avut imensa surpriză și totodată onoare de a fi întâmpinați de doamna Angelica. Am fost deosebit de emoționat, e ca și cum aș fi cunoscut în persoană un star de televizor, un om pe care îl urmăresc zi de zi. Am fost și mai bucuroși când femeia ne-a însoțit în vizita noastră, explicându-ne foarte frumos povestea fiecărui animal, aspecte din meseria ei, lucruri plăcute și mai puțin plăcute din munca pe care o face din pasiune 7 zile din 7. Am putut vizita și fața mai puțin văzută a grădinii, nedestinată turiștilor. A fost minunat și o mare bucurie să o cunoaștem pe viu pe această doamnă. Grădina Zoologică din Rădăuți arată impecabil, se vede munca unor oameni care fac totul cu pasiune. I-am văzut pe viu pe Baloo și Bella, pe puii lor, pe leul Simba, pe cerbul Costel, lupii, vulpile, tigrul, ratonii, vaca zebu, maimuțele, iedul de o zi, bătrâna măgăriță. 

După vizita la Zoo am pornit către casă, cu mulțumirea că ne-am îndeplinit toate obiectivele propuse. Am mai oprit doar înainte de Adjud, unde este o cantină foarte bună și la Mizil, pentru cumpărăturile gospodărești de zi cu zi.

Putna

Sucevița

Moldovița

mocănița

ciorbă rădăuțeană

sarmale moldovenești

papanași cu gem de vișine