luni, 30 octombrie 2017

Junichiro Tanizaki - Cheia



Țara autorului : Japonia

Titlul original : Kagi

Anul publicării  : 1956

Ediția în limba română : Univers

Număr de pagini : 127

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5






Cartea este compusă din jurnalele unui bărbat de 55 și a unei femei de 44, soț și soție, ei notându-și cu rigurozitate experiențele și problemele sexuale prin care trec. Un roman extrem de îndrăzneț pentru anii '50. Cum ar fi fost primit un autor român care ar fi scris așa ceva pe la 1950? Femeia din romanul lui Tanizaki cu greu poate fi satisfăcută din punct de vedere sexual, dar cu toate astea e de modă veche, educație de Kyoto, nu orice. De exemplu face sex doar cu lumina stinsă și nu și-a lăsat niciodată bărbatul să o privească goală pușcă. Omul o învață pe femeie să cam tragă la măsea, iar aceasta nu prea ține la băutură și se îmbată de fiecare dată. Nu beau orice, ci coniac Courvoisier. Seară de seară. Femeia cum simte că o ia apa, se duce la baie, se dezbracă și intră în cadă. Apoi vine soțul după ea, cu încă un bărbat misterios ce îi tot vizitează pe cei doi. O duc așa goală în pat, vizitatorul pleacă, iar bărbatul se apucă să o studieze și chiar să-i facă poze în cele mai intime locuri. Apoi face sex cu ea. Își notează minuțios în jurnal, dar și femeia își notează ce simte, totul ca un vis. Cam așa începe cartea. O foarte interesantă analiză psihologică, așa cum Tanizaki ne-a obișnuit. Uitându-mă la poza lui pe net, pare un samurai bătrân de odinioară, nici nu-ți trece prin minte că poate scrie așa ceva. 

Cartea a dispărut din librării, dar am găsit-o pe okazii. Omul de la care am cumpărat-o mi-a dat întâlnire la patiseria Tip Top la Piața Crângași. De dragul lui Tanizaki am mers până în acea parte îndepărtată a orașului, cam pentru a treia oară în viața mea. La fața locului am constatat că respectivul vindea mai multe cărți, iar în respectiva patiserie, unde se instalase confortabil la o masă din fața vitrinelor cu prăjituri, masă ce-i servea drept birou, își aștepta toți clienții. După procurarea cărții a urmat o plimbare plăcută, alături de fiul meu cel mare, până în Regie, de unde am ieșit, traversând Politehnica, până la Leu.

Un comentariu:

  1. Foarte frumos mod de a-l cumpăra pe Tanizaki. :)

    Nici când citești Club Gourmet nu-ți vine să crezi că el ar putea scrie așa ceva.

    RăspundețiȘtergere