Ascultând radioul din bucătărie

Mă relaxez gătind și ascultând muzică. Radioul din bucătărie este setat pe un post ce oferă ascultătorilor muzică de calitate, piese comerciale dar ce se adresează unui segment care are cât de cât cunoștințe muzicale. Ori poate sunt doar piese din tinerețea mea și asta le face mai speciale. Wet Wet Wet - Love is all around, Youssou N'Dour cu Neneh Cherry - 7 Seconds, Spice Girls - Viva forever, Elton John - Nikita, Heart - Alone, Timmy T - One more try. Arunc carnea de porc și cârnații de oaie în wok-ul încins, în timp ce fredonez deodată cu radioul.

Mâncarea de la masa de sâmbătă este potențiată de vinul argentinian ce a primit 90 de puncte. Nu știu de la cine, dar asta îl face excelent și-i amplifică gustul. Beau vin argentinian și mi se face poftă să ascult muzică yugoslavă. La telefonul mobil, ca maneliștii în tramvai. Beau vin argentinian și fredonez "prici-ai-mi...prici-ai-mi...".(Pricaj mi, pricaj mi...sjene sute hladne, pricaj mi o ljubavi). Caut o legătură între Argentina și Yugoslavia, dar nu-mi vine nimic în minte. Mai mănânc un cârnat de oaie, mai beau un pahar de vin. Nevasta mă întreabă dacă nu mă opresc. Copiii au terminat masa demult și acum trag cu arcul prin casă. Săgețile cu ventuză se lipesc de geamuri. Ei se cred Kung Jin. Eu mă simt bine cu mâncarea, băutura și muzica la telefonul mobil. Îmi amintesc de legătura dintre Argentina și Yugoslavia. Au jucat sfert de finală la Coppa del Mondo 1990, iar sud-americanii au bătut la 11 metri. Țin minte un interviu după meci cu antrenorul yugoslav care a plecat de pe teren înaintea loviturilor de departajare, spunând că nu are nevoie să vadă așa ceva, pentru că asta se vede la toate meciurile din campionatul yugoslav. Pesemne la ei se juca ca în NBA, meciurile neavând voie să se termine la egalitate.

În timp ce noi mâncăm și ne distrăm, radioul merge singur în bucătărie. Noi mâncăm în sufragerie, ca pe vremuri. Încercăm să fim adunați cu toții în week-end. Masa este un fenomen social. Cu tot ce cuprinde ea, nu neapărat mâncare. Las câteodată radioul să meargă într-o cameră în care nu este nimeni. Am senzația că sunetul muzicii umpe spațiul gol. Camera respectivă vibrează de viață, deși nu este nimeni acolo. Muzica o umple.

Ședințele oficiate de Șeful Constantin sunt întotdeauna însoțite de muzică în surdină. Șeful Constantin ne ține prelegeri, iar în boxele laptopului de pe birou se aude subtil muzică simfonică, ori muzică siciliană, de exemplu soundtrack-ul din filmul The Godfather. Muzica îl acompaniază perfect pe Șeful Constantin, fiind când liniștită, când năvalnică. Totul curge către un punct culminant când sarcinile și pedepsele sunt împărțite, cam ca în celebra melodie a lui Ennio Morricone care însoțește finalul filmului "Bunul, răul și urâtul".

Sunt oameni care nu dau doi bani pe muzica ce o ascult eu în timp ce gătesc. Au gusturi mai rafinate și pot enumera oricând nume gen Ananda Shankar, The Sensational Alex Harvey Band  sau Fairport Convention. Sunt oameni care apreciază muzica zilelor noastre și asculta piese gen Hakan Akkus - I Can't Be, ori frumoasa piesă "Noiembrie" a albanezei Arilena Ara. Sunt oameni pasionați doar de fenomenul redării muzicii, precum un coleg de-al meu de la alt departament, care m-a rugat să-i transform benzile de magnetofon în mp3. Dar ce aveți pe magnetofon, domne? Păi muzică bună, ABBA, Boney M, CC Catch. Sunt oameni care merg la concerte și oameni care iubesc muzica și nu au fost în viața lor la concerte. Sunt oameni care asociază vinul argentinian cu muzica yugoslavă, oameni care ascultă muzică în mașină sau ca să treacă timpul și oameni care o percep și o înțeleg în totalitate.

N-am vrut să subliniez absolut nimic cu această scriere. Doar mi-am zis că voi scrie ceva pentru blog, atunci când eram în bucătărie și găteam ascultând muzică. Asta e ieșit.