Guzel Iahina - Zuleiha deschide ochii

Țara autorului : URSS/Rusia

Titlul original : Zuleiha otkrîvaet glaza

Anul publicării  : 2015

Ediția în limba română : Humanitas, Raftul Denisei

Număr de pagini : 415

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5

Cartea m-a atras total atât prin titlu, cât și prin numele autoarei, așa că am decis să o cumpăr, fără să știu despre ce este. Guzel Iahina. O tătăroaică, născută în 1977 la Kazan, capitala Tatarstanului Sovietic. Povestea începe într-un sat de tătari din URSS, în 1930. Zuleiha deschide ochii la propriu. E o dimineață oarecare, iar ea orbecăie prin gospodărie, încercând să nu-și trezească bărbatul cu 30 de ani mai vârstnic și soacra dominatoare. Caută niște marmeladă uscată de mere pe care dorește s-o ofere spiritului de la marginea satului, pentru a avea grijă de cele patru fiice moarte. Credințele ancestrale sunt prezente în viața acestui sat. Dar și credința în Allah. Zuleiha e pioasă din cale afară, iar pe deasupra își ascultă cu sfințenie bărbatul, ca pe un stăpân. Au ceva agoniseală, au o bucată de pământ, își mai ascund bogăție și prin pădure, că se aude pe ici pe colo că vin soldații roșii. Comunismul, nene. Iată că în acest an, 1930, vine sovietizarea și în satul lor. Bărbatul îi este împușcat, iar ea devine culac, adică cum au fost la noi chiaburii. Deportare în Siberia, unde va petrece 16 ani, departe de credință și tot ce a învățat până atunci. Pâna aici pare o poveste obișnuită, cum noi am mai citit nu doar o dată. Însă frumusețea cărții începe când Zuleiha deschide ochii la figurat și începe să-și trăiască noua viață. Extraordinar de fină această scriitoare, a știut perfect să sensibilizeze cititorul, a pus pe hârtie sentimente foarte frumoase, așa cum numai rușii scriu. Francezii, englezii, americanii etc nu au cum să scrie așa sensibil, nu pot crea oricât s-ar strădui povești de dragoste atât de intense și neașteptate, nu pot zugrăvi cu atâta expresivitate tristețea, scoțându-i în evidență și părți pozitive, nu au cum să fie vreodată la nivelul rușilor în literatură. Nu mă apuc să fac analize pe text, vă zic doar să cumpărați cartea asta, e literatură pură.