vineri, 27 august 2010

F. Scott Fitzgerald - Strania poveste a lui Benjamin Button şi alte întâmplări din epoca jazzului


O carte cu şapte povestiri editată de Polirom. Am impresia că Fitzgerald a scos o culegere de povestiri sub numele de "Tales of the Jazz Age" care era mai cuprinzătoare. Titlul celor de la Polirom probabil este o chestie de marketing şi se datorează succesului pe care l-a avut filmul "The Curious Case of Benjamin Button". Din câte am înţeles, epoca jazzului se referă la perioada cuprinsă între sfârşitul Primului Război Mondial şi începutul marii crize economice, 1929. O perioadă a dezvoltării industriale, a bogăţiei, a luxului, dar şi a snobismului, a decadenţei sufleteşti.

Volumul citit de mine conţine : Strania poveste a lui Benjamin Button (Tema acestei poveşti a fost preluată de către Gică Petrescu în melodia "De ce e viaţa sucită?". Povestea lui Fitzgerald este mai meşteşugită decât filmul. Benjamin nu este crescut de negresă, ci de către tatăl său. Şi nici nu trăieşte acea poveste de dragoste ce se regăseşte în pelicula hollywoodiana. Foarte amuzantă scrierea cu Benjamin care se naşte bătrân de 70 de ani şi moare copil sugar), Capul şi Umerii (Un bărbat genial se îndrăgosteşte de o actriţă cam prostănacă. De aici încep să apară probleme, se căsătoresc, el se angajează ca gimnast pentru a-şi susţine familia, nevastă'sa începe să scrie o carte, iar în final ea ajunge să fie considerată genială, iar el doar un om obişnuit care o sprijină. M-a întristat povestea), Bolul din sticlă şlefuită (Personajul principal este o femeie, care la început din păcate işi înşală bărbatul. Apoi asistăm la viaţa ei lipită de sens, la dramele ei, bolul de sticlă fiind un laimotiv care apare de la început până la sfârşit, o constantă rea în viaţa ei), Patru pumni (Viaţa unui om şi cei patru pumni pe care-i primeşte. Primul la internat la liceu, al doilea de la un muncitor comunist care mirosea a usturoi, al treilea de la un bărbat cu a cărui nevastă s-a cam jucat, al patrulea de la un proprietar de pământuri pe care dorea să-l lase fără terenuri), Intâi Mai (Asta e un adevărat mini roman, sau o nuvelă. Oricum mai mare şi mai interesant decât Povestea târfelor mele triste, scrierea lui Marquez fiind vândută la un preţ mai mare decât toate cele şapte scrieri ale lui Fitzgerald din acest volum. Pe de o parte asistăm la frumuseţea vieţii dusă de marii bogătaşi, pe de altă parte viaţa săracă a unor soldaţi întorşi de pe front. Se aduce cumva vorba şi despre comunism, care în USA nu prea a prins. Finalul este deosebit şi mi-a reamintit de o altă povestire care mi-a plăcut mult. A Perfect Day for Bananafish), Ah, vrăjitoare roşcată ! (Un început demn de Kafka. Multe chestii absurde se petrec, însă la final Fitzgerald işi lămureşte cititorii. Minunat scrisă !), Duminica nebună (O poveste stranie cu un scenarist, un regizor şi nevasta regizorului. Finalul lasă loc interpretărilor după părerea mea.)

3 comentarii:

  1. sa nu uitam ca scott fitzgerald e un clasic al literaturii americane, alaturi de john steinbeck si dos passos. eu sincer prefer realismul lui steinbeck si tocmai d-aia nu m-a impresionat niciodata scott. dar ma rog, l-a influentat pe haruki si asta a fost dupa mine marele lui merit.
    apropos de povestea lui benjamin button, incearca sageata timpului - martin amis.

    RăspundețiȘtergere
  2. sa nu-l uitam pe Salinger. sper ca ai citit povestea la care fac referire, A Perfect Day for Bananafish.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu chiar,am citit numai capodopera, stii tu care. si franny and zooey. n-am ramas cu mare lucru dupa el. adica mi-a placut, dar atat.

    RăspundețiȘtergere