Prima parte : O seară banală

Am ajuns acasă după o zi absolut obişnuită la birou. De la o vreme toate zilele îmi par la fel, trase la indigo. Nu se întâmplă nimic special niciodată. Plec de acasă, ajung la birou, plec de la birou, ajung acasă, mănânc şi mă culc, pentru ca a doua zi să o iau de la capăt.

Am aruncat cele câteva coji de pepene lăsate din seara trecută pe masă, am şters locul cu o cârpă umedă şi apoi am fost să duc gunoiul. După ce m-am schimbat în hainele de casă am căutat ceva de mâncare în frigider. Am găsit trei ouă, un colţ de salam, o cutie de sardine şi încă o cutie mai veche pe care nu am avut curiozitatea să o desfac.Am prăjit ouăle ochiuri şi am mâncat salamul. Am terminat masa, am spălat vasele, am lăsat totul în ordine şi m-am dus în sufragerie, unde tolănindu-mă pe canapea am început să citesc din Ulysses, romanul lui James Joyce. Am citit până la capitolul intitulat Hades şi am lăsat cartea jos. M-am dus să-mi fac un duş, iar când am ieşit de la duş mi-am turnat un pahar de vodcă Wyborowa şi am dat drumul la pick-up. Întotdeauna înainte de culcare ascult un pic de muzică şi beau ceva. Cred că este singurul moment plăcut al zilei. Pentru această seara am ales unul dintre albumele mele preferate, un dublu disc cu The Allman Brothers Band cumpărat vara trecută la mare de la un polonez. At Fillmore East, un dublu album cu piese live. Beam vodka şi ascultam muzică în liniştea serii. Cam pe la jumătatea piesei You Don't Love Me s-a întrerupt curentul electric. Eram pregătit pentru asemenea situaţii care deveniseră obişnuite, aşa că am mers prin întuneric până în bucătărie şi am aprins o lumânare. Am mers să mă spăl pe dinţi la lumina lumânării şi mă gândeam să mă culc. Oricum era trecut de ora 22. Am stins lumânarea şi totul s-a cufundat în beznă. Întregul cartier era în beznă. Linişte deplină.

Când eram pe punctul de a adormi s-au auzit câteva bătăi puternice în uşă. M-am gândit că lăsasem iar apa deschisă la baie şi am inundat-o pe vecina de jos. Am aprins lumânarea şi am verificat, dar în baie era totul în regulă. La fel şi la bucătărie. Bătăile în uşă încetaseră. Am ascultat un pic cu urechea lipită de uşă, dar nu se auzea nimic de dincolo. Într-un târziu am deschis uşa şi am cercetat întunericul de pe scară cu lumânarea. Nu era nimeni. Poate doar mi se păruse că a bătut cineva. Am vrut să închid, când am observat un plic roşu pe covoraşul pentru ştergerea picioarelor. L-am ridicat, dupa care am încuiat uşa.