A treia parte : Dragoste spirituală

În seara calmă a sfârşitului de vară m-am afundat pe străduţele pavate ale cartierului Uranus căutând adresa din plic. Din depărtare se auzea sunetului unui pian. Cineva exersa. Mi s-a părut că recunosc Sonata nr. 1 a lui Schumann. Mi-am continuat drumul şi am găsit câţiva copii bătând o minge. I-am întrebat despre adresa căutată şi mi-au spus că e prin apropiere, la câteva case după băcănie.Împrejurimile erau luminate mai mult de luna plină şi de cele câteva becuri aprinse prin casele oamenilor. Mirosul trandafirilor se amesteca cu mirosul rânced al băcăniei. Mi-am şters broboanele de pe frunte cu o batistă şi am bâjbâit în căutarea numerelor de pe case. Într-un târziu am găsit adresa căutată.

Prin poarta întredeschisă am intrat în curticica mică a unei case cu un etaj ce avea tencuiala scorojită, dar cu toate acestea nu arăta rău deloc. Nu am zărit nicio lumină la ferestre, iar dinăuntru nu răzbea niciun sunet. Am bătut încet la uşă şi în timp ce aşteptam un răspuns am aruncat o privire prin curtea unde se afla un pom fără fructe în el. Probabil un vişin care fusese cules acum mai bine de două luni. Lângă pom se afla o bancă pe care era lăsată o carte, dar n-am apucat să merg să văd titlul pentru că uşa de la intrare s-a deschis cu un uşor scârţâit.

S-a arătat o fată în prag şi cu vocea scăzută m-a întrebat ce caut. Mică de înălţime, cu părul negru lung despletit haotic, purta o rochie destul de ponosită care-i ajungea până deasupra genunchilor. Desculţă. Un pic speriată, însă deloc neprietenoasă. Nici frumoasă, nici urâtă, 22, poate 23 de ani. I-am arătat plicul şi m-a poftit să intru, rugându-mă să nu fac niciun fel de zgomot pentru că mama ei este acasă şi nu trebuie să ştie că primeşte pe cineva la ore atât de târzii. Prin culoare cufundate complet în beznă şi pline de aer stătut m-a condus prin casa destul de mare. A deschis o uşă şi mi-a făcut semn să intru, spunându-mi că se întoarce imediat. Am rămas singur într-o încăpere mică cam de 3 metri pe 3.

În camera luminată difuz de o veioză aflată pe un birou mic se mai aflau un pat, un dulap şi câteva rafturi pline cu cărţi. Loc de mişcat nu prea era, aşa că m-am aşezat pe pat luând la întâmplare o carte din raft. Pe patul de moarte, a lui William Faulkner. Am pus cartea la loc şi am încercat să disting ceva pe fereastra deschisă, dar nu am văzut mare lucru. Mi-am dat seama că dădea spre spatele casei către o grădină. Am auzit paşi şi m-am întors către uşă. Fata intră în cameră, în aceeaşi ţinută sărăcăcioasă. A început să-mi explice în ce constă dragostea spirituală.

M-a rugat să-mi scot pantofii, pantalonii şi cămaşa. A motivat că nu se cuvenea să stăm cu hainele de afară în pat. Ce-i drept aşternuturile erau albe şi miroseau a proaspăt. Spunându-mi că orice s-ar întâmpla nu am voie să o ating, şi-a scos rochia rămânând complet goală. Nu mă gândisem până atunci că pe sub rochie nu purta nimic. Avea sânii destul de mari şi lăsaţi, un fund plin de celulită, păr în zona pubiană aproape la fel de bogat ca cel de pe cap. S-a întins pe pat şi m-a rugat să o privesc bine, după care mi-a spus să mă întind lângă ea. O fată destul de simpatică mi-am spus. M-a apucat de mână şi mi-a spus că vom face dragoste spirituală. Spiritele noastre işi vor părăsi trupurile şi se vor împreuna undeva pe tavanul camerei. Stăteam într-o casă străină lângă o necunoscută goală complet al cărei nume nici măcar nu îl ştiam, încercând să-i urmez jocul. A închis ochii şi mi-a spus să mă concentrez, după care în jur de zece minute nu a mai scos niciun cuvânt. A rămas cu ochii închişi şi nu s-a mişcat deloc. Părea împietrită. N-am mai zis nici eu nimic de teamă să nu se întâmple ceva rău, însă m-am uitat pe furiş la vaginul şi sânii ei. Când a deschis ochii m-a întrebat dacă mi-a plăcut experienţa, recunoscând că ea s-a simţit foarte bine şi că spiritele noastre au făcut dragoste într-un mod foarte plăcut. S-a ridicat din pat, şi-a tras la loc rochia şi mi-a spus că asta e tot şi că-i datorez 100 de lei. Spunându-i că n-am simţit nimic, mi-a explicat că se mai întâmplă aşa ceva când faci pentru prima oară dragoste spirituală, asigurându-mă că data viitoare voi simţi mai multe. I-am lăsat banii, după care m-a condus afară din casă prin acelaşi culoar întunecat şi cu miros îmbâcsit. Ne-am luat rămas bun şi am plecat de unul singur prin noaptea de afară.

Am mers pe jos până acasă, gândindu-mă că am fost tras pe sfoară. De fapt plătisem 100 de lei pentru a vedea o fată obişnuită dezbrăcată. Nu-mi părea rău, dar am decis ca pe viitor să nu mai încerc astfel de chestii şi să nu mă mai încred în toate bileţelele primite.