A doua parte : Labirintul singurătaţii

Tocmai când intram în bucătărie a pornit frigiderul, semn că s-a dat drumul la curentul electric.Am stins lumânarea şi am aprins lumina. M-am dus până la chiuvetă cu gând să beau un pahar cu apă, dar apa era oprită. Din ţeavă a ieşit doar aer cu un sunet care în final s-a stins ca o voce de om aflat pe moarte. Am tăiat plicul într-o parte cu un cuţit şi am scos hârtia dinăuntru. O foaie obişnuită, ruptă dintr-un caiet dictando, total diferită de plicul frumos în care fusese ambalată. Pe foaie erau scrise următoarele : "Încearcă dragostea spirituală. În fiecare noapte între 22 şi 6. Preţ : 100 de lei". Mai jos era dată o adresă, dar nu am găsit nicio semnătură, niciun alt indiciu. Am lăsat plicul pe masă şi m-am dus la culcare. Eram prea obosit pentru a mă gândi la conţinutul ciudat al plicului şi la felul cum ajunsese la mine.

În zilele următoare am fost prins cu diverse treburi şi chiar am uitat de această întâmplare ciudată. Veneam acasă târziu şi plecam la prima oră dimineaţa. Într-o duminică m-am apucat să fac curăţenie şi am găsit plicul aruncat sub un maldăr de ziare. L-am deschis şi am recitit ce era scris pe foaie. Oricum nu aveam nimic de făcut în acea seară, aşa că am decis să mă duc la adresa indicată. Am terminat curăţenia şi am coborât până la restaurantul aflat dincolo de intersecţie. Îl cunoşteam pe gestionarul de acolo şi mai cumpăram de la el bere. Am cumpărat două beri, m-am reîntors în casă şi m-am aşezat confortabil pe canapea. Am desfăcut una din beri şi am dat drumul la muzică, alegând un album superb al trupei Yes, Tales from Topographic Oceans. După ce am terminat a doua bere, am oprit muzica şi m-am apucat să citesc. Am început o nouă carte, Labirintul singurătaţii scrisă de Octavio Paz. Timpul trecea tot mai încet, iar eu începusem să devin nerăbdător. La ora 20 am deschis televizorul şi am urmărit telejurnalul, după care am făcut un duş. M-am îmbrăcat şi pe la orele 21 am ieşit din casă, îndreptându-mă spre adresa găsită în plic.