O colecţie de opt povestiri ce au ca temă iubirea. Scrise cu un deosebit rafinament între anii 1886 şi 1898, mi-au lăsat senzaţia de actualitate. Drame, iubiri pătimaşe, iubiri neîmplinite, lacrimi, adevărate meditaţii asupra sentimentelor pe care omul le are. Cehov creează momente deosebit de grăitoare într-un timp foarte scurt, prin cuvinte puţine. E un maestru.
Ionîci, doctorul de la sat, se îndrăgosteşte de fata unor bogătaşi, dar aceasta doreşte să studieze pianul şi nu-l ia în seamă pe bietul medic. Pleacă la Moscova pentru patru ani, dar se întoarce realizând că nu eşti pianistă dacă doar cânţi la pian. În acest timp doctorul face avere, se dedă jocurilor de noroc şi cluburilor. Fata îi caută compania, îşi doreşte o legătură cu el, însă doctorul se felicită că nu a luat-o de soţie în trecut şi decide că nu trebuie să o mai vadă. E doar una din cele opt povestiri. Subiectele sunt simple, implicaţiile multiple. Se citesc cu inima vibrând de emoţie şi chiar dacă nu plângi amarnic, rămâi cu o tristeţe în suflet, tristeţea pe care probabil o cauţi şi o doreşti citind asemenea literatură.
seamana cu madame bovary povestea enuntata de tine
RăspundețiȘtergere