Dintre personajele acestui roman enumerăm pe: Mitu (apare şi în "Sunt o babă comunistă!", cel care spune o grămadă de poante ce au legătură cu Ceauşescu), Relu Covalciuc (în a cărui grădină se petrec lucruri ciudate), Colonelul (cel care bea doar apă minerală la cârciuma de pe stradă, omul invidiat de toţi pentru vila pe care şi-a tras-o), Milica (care este pentru o perioadă în centrul atenţiei pentru că a văzut interiorul vilei colonelului), Hleanda (nebuna care trăieşte împreună cu căţeii şi propovăduieşte sfârşitul lumii), Vera Socoliuc (bucureşteanca venită în fundul Moldovei, după bărbat), Ticu (patronul de la Tractorul Şifonat), Costel Spătaru (care face o afacere proastă cu basarabenii din piaţă şi a cărui nevastă nu se opreşte din croşetat) şi mulţi, mulţi alţii, toţi locuitori pe Strada Salcâmilor, într-un oraş din Moldova. Probabil autorul se referă la Botoşani, însă numele străzii este categoric fictiv din moment ce google hărţi nu o găseşte. Personajele şi-au trăit tinereţea şi gloria în vremea comunismului, iar în prezent sunt bieţi pensionari prinşi în tranziţie, trăind în sărăcie, bârfind pe la colţuri ori bând un rachiu ieftin la cârciumă. O imagine a României de pretutindeni realizată cu mult umor şi pricepere. Singurul regret pe care l-am avut după ce am terminat cartea a fost acela că n-a povestit şi tataia Hrib ceva de pe vremea colectivizării. Am citit patru romane de la Dan Lungu şi cam toate dezbat acelaşi subiect, melancolia după comunism sau de fapt după vremurile trecute, sărăcia omului din prezent, aduceri aminte, comparaţii trecut-prezent. E foarte meseriaş omul la astfel de chestii, le scrie bine, însă sunt curios dacă va ieşi şi cu altceva pe piaţă. Şi dacă nu iese cu altceva, nu mă deranjează să mai citesc şi alte cărţi asemănătoare. Pentru mine sunt un deliciu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu