Restaurant vs. gătit la domiciliu (13) - Popasul pescarilor

Fiul meu cel mare avea trei colegi invitați la el pentru a lucra împreună la un proiect. Desigur, eu știu cum decurg asemenea întâlniri și i-am propus: "Când vă mai odihniți, facem un campionat de FIFA pe PS5, voi sunteți patru, cu mine și frac'tu suntem șase, facem două grupe de câte trei, iar câștigătorii grupelor joacă finala.", iar fiul meu cel mare când a auzit a început să țipe, zicând nervos: "Dar de ce nu mă poți lăsa în pace? Nu pot sta și eu singur cu colegii mei? Chiar nu vreau să stai cu noi.". A acceptat-o doar pe maică'sa, ca să le facă de mâncare. A ajuns la vârsta la care îi este rușine cu bătrânii lui. Așa am fost cu toții la vârsta lor. Repetabila povară, după cum bine spunea maestrul Păunescu. Așa că m-au luat și pe mine nebuniile și i-am zis fiului cel mic să plecam undeva, iar acesta a acceptat imediat. Am pornit-o tot spre Marea Neagră, deși mai fusesem cu nici 10 zile în urmă. Dar spre munte nu merg, pentru că nu îmi place să stau în trafic ca un bou pe la Comarnic. Așa în două ore sunt la Constanța.

Am vizitat oribila plajă din Mamaia, am fost la shoping la mall-ul din Constanța aflat în imediata apropiere a Lacului Tăbăcăriei, am reluat plimbarea prin Costinești către epavă, dar de această dată pe lângă o mare extrem de furioasă, cu adevărat spectaculoasă. Iar, mai pe seară, când ni s-a făcut foame am mers în Olimp, la Restaurant Popasul Pescarilor.

Ambianța plăcută, caldă, cu multe decorațiuni de Crăciun care dădeau un aer fancy întregului local, cu muzică bună în surdină. O chelnăriță extrem de politicoasă și bine pregătită, care ne-a îndrumat și consiliat pe tot parcursul mesei prin minunata lume a peștilor și animalelor marine. Am deschis cu o gustare pescărească formată din icre de știucă, frigărui de rapane, șalău pane, midii pane, peștișori mici prăjiți, ceapă roșie. Iar apoi am rugat-o pe ospătăriță să ne recomande ceva pentru felul principal. Pentru fiul meu cel mic a recomandat biban de mare, pe care l-a și filetat personal în fața noastră, un procedeu întâlnit doar la restaurantele cu ștaif. Iar mie mi-a recomandat zărgan pe plită. Zărganului i se mai spune și țipar de mare. Eu nu mai auzisem de acest pește, dar fiul meu cel mic mi-a povestit că este un pește lung, subțire și cu botul foarte ascuțit. L-am întrebat de unde știe el așa ceva și mi-a spus că are o carte cu pești acasă și a văzut acolo imagini cu zărgan. Ambele feluri principale au fost delicioase, atât eu cât și fiul meu cel mic fiind foarte mulțumiți. La garnituri am luat fiecare câte o porție de cartofi natur, făcuți cu unt și verdeață, ca la carte. Singurul meu regret a fost că eram cu autoturismul, așa că am consumat un ceai de mentă servit impecabil dintr-un ceainic și o cană cu motive de Crăciun, iar la sfârșitul mesei am băut un Pepsi la 250 ml ca să mă răcoresc. Fiul meu cel mic a băut o ciocolată caldă și un 7Up zero zahăr.

De foarte multă vreme n-am mai întâlnit un restaurant atât de cinstit pe toate planurile. Ambianța, servire, politețe, rafinament culinar. Prețurile mari, dar când îți face plăcere întreaga experiență, banii contează mai puțin. Platoul pescăresc de la gustare = 88,50 lei, porția de  biban de mare = 64,80 lei, porția de zărgan = 69,60 lei, o porție de cartofi natur = 13 lei, ceai = 11 lei, ciocolată caldă = 13 lei, răcoritoare la 250 ml = 12 lei. Un total de 299,90 lei, la care am mai lăsat 25 lei tips. Experiență superlativă, recunosc că așa ceva nu aș fi putut găti acasă. Pentru prima oară pe acest blog, dau credit restaurantului în fața gătitului la domiciliu, deși cu 325 lei mâncam o săptămână acasă, toți patru din familie.

gustare pescărească

zărgan la plită

ceai de mentă

Restaurant Popasul Pescarilor