Elena Ferrante – Prietena mea genială

Doream să citesc ceva foarte șmecher, așa că l-am întrebat pe chatgpt despre cele mai influente 20 de cărți ale secoului XXI. Inteligența artificială a răspuns în mai puțin de o femtosecundă, cu 20 de titluri din care citisem câteva, încercasem altele și nu m-au prins, iar unele se pare că nu au fost traduse în limba română. Totuși, cap de serie al listei era o carte numită My Brilliant Friend, cu o autoare de care nu auzisem. M-a atras, am căutat pe net să cumpăr cartea și am realizat că este primul volum al unei tetralogii. Am găsit pachetul complet la un preț bun și l-am achiziționat. Am început cu primul volum, numit “Prietena mea genială”.

Cartea începe cu un indice al personajelor, pe care ar fi bine să-l rețineți, altfel nu veți înțelege nimic. Eu mi le-am copiat pe o hârtie, ca să le am mereu în fața ochilor atunci când citeam. Avem familia cârpaciului, familia portarului de la primărie, familia tâmplarului, familia lui Don Achille, familia văduvei nebune, familia feroviarului-poet, familia vânzătorului de fructe, familia proprietarului de cafenea, familia cofetarului. Desigur, se adaugă și alte personaje, de pildă profesorii. Închipuiți-vă că aceste familii au 2-3-4 copii, iar toate personajele contribuie din plin la desfășurarea evenimentelor, a acțiunii din carte.

Napoli, anii ’50, cartier muncitoresc, sărăcie. Fata cârpaciului (cârpaci înseamnă cizmar, da?) și fata portarului de la primărie se pare că vor fi personajele principale, una dintre ele chiar povestitoarea romanului nostru. Cartea ni le prezintă de la vârsta de 6 ani tocmai până la 16 ani. Sunt prietene, dar între ele există o competiție continuă. Fata cârpaciului are o inteligență uluitoare și de mică e cam unsă cu toate alifiile, fata portarului încearcă să țină pasul cu ea, nu o slăbește nicio clipă. Zbârnâie amândouă în școala primară, dar rigorile societății de atunci o limitează pe fata cârpaciului doar la primele clase, în timp ce prietena ei va merge și la gimnaziu și chiar liceu. O situație cam tristă.

Despre Elena Ferrante (pseudonim), autoarea noastră, nu se cunoaște mai nimic. Nu a dorit să fie în atenția publicului. Găsiți pe net date despre această situație. Dar e foarte talentată, i-am îndrăgit scrierea din prima. Are un mod fin de a descrie trăiri sufletești, combină perfect narațiunea cu psihologia umană, zugrăvește excelent vremurile de atunci. După cum spune chiar autoarea, nu scriitorul trebuie să fie în centrul atenției ci opera sa. Tetralogia este ecranizată și puteți urmări serialul pe HBO Max. Eu mai citesc 100 de pagini din carte, mai văd un episod, așa în paralel. Și serialul este foarte bun.

 

În incheiere să vedem care au fost cele 20 de recomandări ale inteligenței artificiale cu privire la cele mai influente romane ale Secolului XXI. Oare cât se va mai modifica acest top până la sfârșitul veacului?

1. My Brilliant Friend – Elena Ferrante (2012)
2. The Warmth of Other Suns – Isabel Wilkerson (2010)
3. Wolf Hall – Hilary Mantel (2009)
4. The Underground Railroad – Colson Whitehead
5. Austerlitz – W. G. Sebald (2001)
6. Never Let Me Go – Kazuo Ishiguro
7. Gilead – Marilynne Robinson (2004)
8. The Corrections – Jonathan Franzen (2001)
9. 2666 – Roberto Bolaño (2008)
10. The Goldfinch – Donna Tartt (2013)
11. Bring Up the Bodies – Hilary Mantel (2012)
12. Pachinko – Min Jin Lee (2017)
13. The Brief Wondrous Life of Oscar Wao – Junot Díaz
14. The Road – Cormac McCarthy (2006)
15. Atonement – Ian McEwan (2001)
16. The Known World – Edward P. Jones (2003)
17. The Sellout – Paul Beatty (2015)
18. Say Nothing – Patrick Radden Keefe (2019)
19. Life After Life – Kate Atkinson (2013)
20. Sapiens: A Brief History of Humankind – Yuval Noah Harari (2011)

Călătorii cuTaxi

În week-end-uri, cam odată la două săptămâni, atunci când jucăm acasă, mi-am făcut obiceiul de a merge la stadion. Atmosfera e frumoasă, iar fotbalul pare mult mai spectaculos decât în fața micului ecran. Din comoditate, pentru a evita schimbarea mai multor mijloace de transport în comun, prefer să călătoresc cu taxi atât la dus cât și la întors. De câteva ori, probabil crezând că sunt vreun golan ultras, unii șoferi au refuzat cursa observând mai bine destinația la care doream să ajung. Alții din contră, au venit, m-au luat, au discutat cu mine, întrebându-mă diverse despre meciurile și echipele de fotbal. În majoritate băieți tineri, născuți după cel mai de succes mondial al naționalei României. Au condus ok, m-au dus în siguranță, unii chiar au avut și o muzică interesantă în mașină, pe care am descoperit-o cu aplicația Shazam. De pildă piesa: Pop Smoke - Hawk Em. Ați auzit de Pop Smoke? Mărturisesc că eu l-am descoperit în taxi către stadion. Vă rog să citiți pe wikipedia articolul intitulat Murder of Pop Smoke.

O singură problemă am cu acești șoferi de taxi. Dau aerul condiționat pe căldură, când afară sunt 14-15 °C, care, să ne înțelegem, nu este o temperatură coborâtă. Sub nicio formă nu ai de ce să dai AC-ul pe 27 °C când afară sunt 14 °C. În toate taxiurile am călătorit în aceste condiții, cald și aer irespirabil, am ajuns transpirat. La automobilul personal nu folosesc niciodată căldura, chit că afară sunt grade cu minus. Mă îmbrac corespunzător dacă afară e frig, nu stau iarna în chiloți și maieu în mașină, în niciun caz. Chiar ne-am pizdificat cu toții? Ultima oară am călătorit cu un pakistanez care cred ca avea 32 °C în mașină, mai și mirosea pregnant a sudoare. Același lucru îl pățesc vara, dar în sens invers. Afară sunt 35 °C, intru în taxi, iar acolo domnește o atmosferă glaciară. Cobor din mașină tremurând de frig. Groaznic, oamenii zilelor noastre nu mai au deloc adaptabilitate termică. La fel ca în taxi pățesc și la birou. Dacă afară sunt 22°C, colegii dau AC pe rece, iar dacă afară sunt 20°C, colegii dau AC pe cald.

Whisky, music & smart casual dining (11)

În urmă cu vreo 2 ani mă plimbam prin parcul central din Sinaia. Era iarnă, lume puțină pe afară, aproape pustiu. Unul din restaurantele zonei avea boxele scoase la exterior. Am fost atras de sunetul muzicii și de piesa care se auzea la acel moment. Blues frumos, chitări, voce gravă. Am folosit aplicația Shazam pentru a recunoaște piesa. The Silver Dimes – Double Trouble. Am ascultat-o acasă de zeci de ori, însă abia zilele astea am descoperit originalul. Este piesa lui Otis Rush,  muzician despre care wikipedia ne informează: “Otis Rush Jr. (April 29, 1934 – September 29, 2018) was an American blues guitarist and singer-songwriter. His distinctive guitar style featured a slow-burning sound and long bent notes. With qualities similar to the styles of other 1950s artists Magic Sam and Buddy Guy, his sound became known as West Side Chicago blues and was an influence on many musicians, including Michael Bloomfield, Peter Green and Eric Clapton.”.

Când beau whisky ascult cu preponderență muzică blues. Mi se pare că se potrivește cel mai bine. Perfect match. În seara asta am pus pe masă un whiskey american, provenit din Statul Kentucky, care este, după cum am mai discutat pe acest blog și în alte rânduri, patria whiskey-ului din USA. Se numește Woodford, tărie 43,2%. Nu e un whiskey scump, am dat pe el sub 150 de lei, dar mi s-a părut excelent. Mai sus de Gentelman Jack de exemplu, ca să fac o comparație. Un whiskey catifelat, care te mângâie pe gât, cu o combinație de gust dulceag dar totodată și condimentat. Ce să mai lungim vorba? Un bourbon de calitate.

Am băut cât am băut, am ascultat blues, mi-a venit cheful și am dat muzica tare. Chiar la piesa lui Otis Rush, Double Trouble. E pur și simplu senzațională chitara, dar și vocea. A venit și fiul meu cel mare, atras de muzică. Am ascultat împreună cu el, iar după i-am interpretat versurile. “Some of this generation is millionaires...It's hard for me to keep these clothes to wear.”. Când beau devin mai filozof și i-am spus că unii din generația lui vor ajunge doctori, avocați, oameni de vază, iar el, dacă nu va pune serios burta pe carte, va ajunge curier, să ducă coletele oamenilor. Sigur, nu cred în totalitate în această doctrină, împărtășită mai degrabă de generația de dinaintea mea, dar sub influența alcoolului și în conjunctura muzicii, m-am simțit obligat să-i adresez câteva vorbe fiului meu cel mare, vorbe care oricum i-au intrat pe o ureche și i-au ieșit pe cealaltă.

M-am apucat de gătit. Salată de cartofi cu pește afumat. Am pus 10 cartofi în apă rece cu sare și i-am dat la fiert pentru 25 de minute din momentul clocotului. Gospodinele ne recomandă să punem cartoful în apă rece și să aducem la fierbere, pentru a evita sfărâmarea lor ulterioară. A fost perfect acest sfat! Când să-i curăț de coajă mi-am dat seama că mă ard la mâini și am chemat-o pe nevastă să-i curețe. Ea i-a curățat, dar mi-a spus plină de năduf: „Adică fraierii fac munca de jos sau cum?”, iar eu i-am spus: „Nicidecum. Fă tu totul!”, și m-am mărginit în a bea whiskey și-n a-i da indicații.

O rețetă simplă, dar de mare efect. Cartofii fierți și curățați se taie bucăți ce se amestecă cu maioneză și hrean. Adăugăm o ceapă roșie și o legătură de mărar, presărăm sare și piper, un pic de ulei de măsline și stoarcem ½ de lămâie. La sfârșit am adăugat 250 de grame de păstrăv afumat, adică nevasta a adăugat, dupa ce a fost marunțit de fiul meu cel mare. Apoi cu mâna mea am tras la tigaie vreo 50-60 de creveți mici și i-am pus în farfurie lângă salată. Am avut parte de o cină perfectă pentru duminică seara, în ziua care a durat 25 de ore.

 

Ciocolată furată

Pe vremea mea toate tabletele de ciocolată aveau 100 de grame. Pe când eram copil nu găseai chiar așa ușor o ciocolată bună, dar atunci când făceai rost pe sub mână, era pur și simplu savuroasă, avea un gust mai bun decât ce se găsește în prezent pe piață. Poate vă mai amintiți de ciocolata Kraft produsă în RSF Yugoslavia, la Zagreb, ori de ciocolata Diana, fabricată în Franța, ori de legendara Nestle (ambalaj roșu) produsă în Elveția. Deși consum și în prezent, nu mai recunosc în ciocolata de azi gustul de altădată, acum o fac industrial, pentru Europa de Est, pentru proști. Mai iau câteodată o tabletă pe care o împart cu fiii mei, deobicei Ritter Sport, o tabletă de formă pătrată, creată astfel pentru a nu se rupe când o transporți în buzunar. 100 grame. STAS. Deunăzi am luat Milka, celebra ciocolată produsă cu lapte din Alpi și cu o vită simpatică pe etichetă. O ciocolată cu alune întregi și una albă. Am constatat că au 95 grame și 90 grame. Serios? 5 grame în minus la o ciocolată, la 20 de bucăți au scos în plus o ciocolată de 100 grame. Iar la cea de 90 grame, la 10 ciocolate scot una de 100 de grame în plus.

Merg la meciuri pe stadione. Golănie. La Ploiești, când arbitrul ia o decizie împotriva gazdelor, pe care suporterii locali o consideră injustă, se strigă la scenă deschisă către cavalerul fluierului: „S-o futem pe mă-ta! S-o futem pe mă-ta!”. Provinciali. Ce pretenții să ai? În schimb, pe Giulești, la asemenea decizii ale arbitrului, publicul îi strigă: „Hoțulee! Hoțulee! Hoțuleee!”.

Cam asta îmi vine și mie să strig către cel care a luat decizia să producă Milka la 90 și 95 de grame: „Hoțulee! Hoțulee! Hoțuleee!”.

Whisky, music & smart casual dining (10)

În vara lui 2021 ne aflam în plină pandemie de Covid19. Pentru a merge în Grecia trebuia să prezinți la vamă un test negativ de covid plus un formular. N-am dorit să ne complicăm și nici să cheltuim aiurea banii, așa că am ales să mergem în Bulgaria pentru un sejur de 5 zile. Am ales o cazare foarte frumoasă pe lângă orașul Kavarna. Aveam o piscină excepțională la hotel, din interiorul ei putând privi marea. Mâncare excelentă, restaurante de top, ne-am simțit foarte bine și am uitat pentru o vreme că întreg Mapamondul se luptă cu o teribilă molimă. Cât era ziua de mare ne scăldam în apele Mării Negre sau la piscină, mâncam midii de la ferma din Dalboka ori pește proaspăt prins din ape sărate, beam bere Zagorka prin baruri pitorești. Era foarte liber peste tot. Când s-au terminat cele 5 nopți de cazare, i-am propus nevestei să rămânem în Bulgaria, parcă nu mă săturasem de mare și de vremuri bune. Ce să facem în izolarea de acasă? Am rezervat cu ajutorul telefonului încă 4 nopți de cazare, de această dată în stațiunea Sveti Vlas. Lăsam în urmă litoralul bulgăresc rural și pășeam într-o stațiune animată, plină de culoare și muzică, cu terase și restaurante înțesate cu lume, cu plaje pline. Dar foarte frumos și aici. Într-o zi am luat autobuzul și am mers în celebra localitate Nesebar, unde ne-am plimbat prin cetate. Aici am găsit un restaurant de unde puteam privi marea și pentru că era foarte cald, am propus să ne oprim pentru a bea ceva. I-am spus ospătarului că doar vrem să bem, iar acesta, cerându-și scuze, a spus că ne poate oferi doar o masă mai în spate, păstrând mesele din prim plan pentru oaspeții care și mănâncă. Nu ne-a deranjat, așa că am acceptat, urmându-l pe ospătarul bulgar către o masă aflată sub o viță de vie. Era perfect. Răcoare și umbră. Am băut două beri, știu că am mai schimbat câteva vorbe cu ospătarul în engleză, nevasta și cei doi fii ai noștri au jucat Macao, care este un joc de cărți. Am băut bere sub vița de vie, privind la mare care într-adevăr era puțin mai îndepărtată de noi, spre deosebire de ceilalți oaspeți ai localului care și mancau, având marea mai în vizor. Dar noi aveam vița de vie deasupra, ceea ce era excelent. Am petrecut foarte frumos și în Sveti Vlas, unde după cum am spus, am stat 4 nopți. Însă tot nu eram sătui după 9 nopți în Bulgaria și deja ni se făcuse dor de partea litoralului rurală, unde stătusem prima oară, așa că am mai rezervat două nopti în localitatea Ezeretz. Efectiv nu doream să mai plecăm. Cine se satură vreodată de viață bună, timp liber, baie și plajă, mâncare și băutură? Abia după 11 nopți petrecute în Bulgaria ne-am întors în România. Imediat după întoarcere ne-a apucat febra, durerile de spate, diareea. Aveam cu toții Covid 19. Eu pentru a doua oară, după episodul din octombrie 2020. A fost mai ușor acum.

Hotelul nostru din Sveti Vlas avea la parter un magazin, în al cărui geam era un afiș mare ce înfățișa o reclamă la băuturi, având în centru o sticlă mare de Johnnie Walker Green Label. Mărturisesc că la acel moment nu mai văzusem sau auzisem de Green Label de la acest brand. Știam desigur de foarte popularul  Johnnie Walker Red Label, whiskyul Securității Statului înainte de 89, așa cum îl numește prietenul meu Ciuc, pentru că înainte de 1989 doar securiștii aveau acces la această băutură ori persoanele cu relații sus-puse. Reîntors în România, după ce mi-a trecut a doua rundă de Covid 19, am comandat o sticlă de Green Label. Am rămas perplex de cât de bun a putut să fie.

Zilele trecute, la mai bine de 4 ani după excursia de 11 zile în Bulgaria, am desfăcut a doua sticlă de Green Label. Dar eu am povestit destul, lungindu-mă cu introducerea. Să-l lăsăm pe chat gpt să ne dea câteva detalii tehnice.   

Gabriel: Ai auzit de Johnnie Walker Green Label?
Chat Gpt: Da, Johnnie Walker Green Label este un whisky blended malt scotch, adică un amestec de single malts (nu conține grain whisky), ceea ce îl face special în gama Johnnie Walker.

—

✅ Caracteristici:
- Alcool: 43% 
- Vechime: 15 ani (toate malțurile din blend au minimum 15 ani) 
- Blend din 4 malțuri principale: Talisker, Linkwood, Cragganmore, Caol Ila 
- Note: fum, iarbă uscată, vanilie, stejar, ușor afumat

—

Este considerat un whisky echilibrat, complex și elegant, cu un preț accesibil pentru un malt de 15 ani. Foarte apreciat în rândul cunoscătorilor pentru raportul calitate-preț.

Sigur că fără mâncare și muzică nu ar fi mers whiskyul atât de bine. La mâncare am rezolvat imediat. Cu niște creveți și un orez basmati sunt pe placul întregii familii. Dar cu muzica e mai greu. Ce s-ar potrivi la un Johnnie Walker Green Label? Pai aici trebuie intrebat AI-ul.

Gabriel: Vreau să desfac o sticlă diseară și să beau. În compania unor creveți și a unui orez basmati cu legume. E o seară specială de vineri în care voi bea Johnnie Walker Green Label. Afară plouă și e frig. Te rog recomandă-mi 20 de melodii pentru aceasta ocazie.

Chat Gpt: Ce atmosferă frumoasă ai descris — ploaie, vineri seara, Johnnie Walker Green Label, creveți și orez basmati cu legume... Iată un playlist cu 20 de piese elegante, calme și cu o notă ușor melancolică, perfecte pentru o astfel de seară:

Playlist – „Rain, Whisky & Warm Lights”

1. Chet Baker – Almost Blue 
2. Sade – By Your Side 
3. Melody Gardot – Baby I’m a Fool 
4. Tom Waits – I Hope That I Don’t Fall in Love With You 
5. Rhye – Open 
6. Leon Bridges – River 
7. Agnes Obel – Riverside 
8. Nick Drake – Northern Sky 
9. Gregory Porter – Hey Laura 
10. Madeleine Peyroux – Dance Me to the End of Love 
11. Cigarettes After Sex – K. 
12. Bill Evans – Peace Piece 
13. The Cinematic Orchestra – To Build a Home 
14. Benjamin Clementine – I Won’t Complain 
15. José González – Heartbeats 
16. Iron & Wine – Flightless Bird, American Mouth 
17. Damien Rice – The Blower’s Daughter 
18. Bon Iver – Holocene 
19. Daniel Caesar – Best Part (feat. H.E.R.) 
20. Aldous Harding – The Barrel

Impecabile gusturi are Chat Gpt. Sunt mulți contestatari ai inteligenței artificiale, dar nu au dreptate în unele cazuri. Eufrosin Potecă, ești unul dintre ei. De asemenea ești cunoscător al muzicii. Ce părere ai despre recomandare? Tu mi-ai fi recomandat altceva conform cerinței mele?

faimoasa formă a sticlei de Johnnie Walker

cu așa ceva nu dai greș

Partea rurală a litoralului bulgăresc. 2021. Pandemie.

Shopping

Cred că totul a început în urmă cu peste 15 ani, când mi-am cumpărat covor pentru sufragerie. Împreună cu prietena mea de atunci am căutat un covor frumos prin multe magazine și nu am găsit nimic pe gustul nostru. Văzând asta mi-a venit ideea să caut pe internet și am ajuns la un site numit rugvista, un vendor cu sediul în Malmo, Suedia. Am găsit un covor 3x4 care pur și simplu ne-a plăcut amândurora și l-am comandat de pe acel site, după ce în prealabil am plătit cu cardul. Până a sosit covorul am stat multă vreme cu emoție, gândindu-ne la un posibil furtișag. Cei din familie, oameni mai în vârstă, chiar nu ne dădeau nicio șansă, râzând de noi. Cum să fim atât de naivi și să credem că cineva din Suedia ne trimite un covor, în urma unei comenzi dată pe un site? Exclus! Dar după o săptămână cineva m-a sunat pe telefon, întrebând: “Sunteți acasă? Avem un covor mare pentru dumneavoastră!”. A fost incredibil, ne-am bucurat ca niște copii. Pe lângă faptul că nu a fost o păcăleală, covorul sosit din Suedia era foarte frumos, exact ce ne doream. Acest covor încă se află în sufrageria mea, un lucru de calitate comandat online acum mai bine de 15 ani.

De la această întâmplare am început să am încredere în magazinele online. În ultimii ani am cumpărat exclusiv online, dezvoltând, recunosc, o adevărată manie pentru acest tip de cumpărături. Ador să caut pe siteuri și să apăs butonul “adaugă în coș”. Orice. Încălțăminte, îmbrăcăminte, electronice, electrocasnice, console de gaming, filtre de apă, centrale termice, mobila, băuturi alcoolice. Comand cu drag pentru mine, pentru nevastă, pentru fiul cel mare sau pentru fiul cel mic. Nu îmi place să stau prin magazine fizice, să pierd vremea inutil, căutând produsul dorit sau interacționând cu vânzători nepricepuți. Sunt o persoană supraponderală care poartă 2XL sau 3XL la haine, de multe ori aceste măsuri lipsind cu desăvârșire din magazinele fizice, provocându-mi o reală frustrare. În magazinele online sunt milioane de haine pentru măsura mea, doar la un click distanță. Nu am dat niciodată greș, nu mi s-a întâmplat să returnez vreun articol. Îmi place să urmăresc starea comenzii pe siteul vânzătorului, mă bucur atunci când sunt anunțat că produsele au fost predate curierului, am instalate aplicații de la 5-6 firme de curierat și urmăresc cu mare interes traseul coletului. Trăiesc cu mare emoție ziua livrării, așteptând cu sufletul la gură telefonul curierului sau sms-ul care mă anunță încărcarea coletului în smart locker. Simt o plăcere deosebită atunci când la smart locker (easybox, fanbox etc) tastez codul de acces și aud click-ul de la ușa care se deschide, în spatele ei fiind coletul meu. Cargus chiar au un sistem ingenios care deschide ușița prin bluetooth, atunci când ești cu telefonul în preajma lockerului.

Cumpăr online orice, mai putin alimente. Pentru astea imi place sa merg in magazine fizice si sa aleg ce imi place, sunt foarte pretențios mai ales cu termenul de valabilitate, dar și cu calitatea produselor. Nici la curierii care aduc mâncare nu apelez. Întârzie mult, aduc comanda rece și în condiții nu foarte ok. Doar pizza, pentru că în mod tradițional pizza se aduce de livrator, așa cum vedem în filmele americane. Voi în ce relație vă aflați cu magazinele online?

Hans Fallada - Singur în Berlin

• Titlul original al romanului este "Jeder stirbt für sich allein". În limba engleză este cunoscut ca "Every Man Dies Alone" sau "Alone in Berlin". Romanul citit de mine, apărut la Editura Polirom în 2012 este numit "Singur în Berlin", dar în România a fost editat și de Grupul Art sub numele "Fiecare moare singur". 
• Hans Fallada este pseudonimul lui Rudolf Wilhelm Friedrich Ditzen. De unde a împrumutat pseudonimul cu care și-a semnat opera? Păi din basmele fraților Grimm. Hans de la Hans cel de fier, iar Fallada de la calul Falada din povestea Păzitoarea de gâște. După terminarea romanului "Singur în Berlin" am citit ambele basme, se găsesc pe net (Păzitoarea de gâște o găsiți sub numele "Falada, calul fermecat" și are extrem de multe similitudini cu Harap Alb). Două basme foarte frumoase.
• Wikipedia ne spune despre autor: "În 1911 s-a înțeles cu prietenul său Hanns Dietrich von Necker să simuleze un duel cu pistoale ca să poată muri amândoi. Dietrich nu l-a nimerit pe Fallada, dar Fallada l-a omorât pe Dietrich, după care s-a împușcat singur în piept, dar a supraviețuit. A fost acuzat de omor, dar găsindu-se că nu era în deplinătatea facultăților mintale, a fost internat într-o clinică de psihiatrie din Tannenfeld. Nu a terminat liceul."
• Autorul a fost dependent de droguri și alcool, dar din scrierile sale reiese caracterul unui om bun. Am mai citit de la Hans Fallada romanul "Și acum ce facem, micuțule?". Mi-au plăcut enorm amândouă. Cu siguranță Hans Fallada se află printre scriitorii mei preferați.

"Singur în Berlin" debutează pe Jablonskistrasse 55, unde poștărița Eva Kluge urcă încet treptele către familia Quangel. Ne aflăm în 1940, iar naziștii tocmai au cucerit Franța. Din păcate poștărița nu duce vești bune, ci le va înmâna celor doi soți Quangel o scrisoare prin care sunt anunțați că unicul lor fiu a murit pe front. Fallada descrie foarte minuțios fiecare acțiune și personaj în parte, narațiunea curge lin dar se preocupă și de trăirile interioare ale protagoniștilor, reușește să surprindă foarte bine tumultul acelor ani și face toate astea fără a fi deloc plictisitor sau prețios. Cartea are 751 de pagini și nu m-a plictisit nici măcar cu o propoziție. "Singur în Berlin" este cu siguranță o carte originală, dar citind-o mi-a dat prin gând că este o combinație între "O mie nouă sute optzeci și patru" și "Maestrul și Margareta". O figură extraordinară este cea a Comisarului Escherich, pe tot parcursul romanului când se află în acțiune mă gândeam la V. M. Varga din Fargo. Cu ce îl tratează Obergruppenführerul Prall pe Comisarul Escherich? Cu armagnac! Să nu uităm, tocmai cuceriseră Franța, aveau destul. Știți ce este armagnac-ul, da? Așa cum cognac este un brandy produs în regiunea Cognac, așa armagnac este un brandy produs în regiunea Armagnac. Explicația asta i-am servit-o nevestei când m-a întrebat ce băutură mi-am mai cumpărat, pentru că în urma citirii acestui roman am cumpărat și eu o sticlă de armagnac. Vreau să mă simt Obergruppenführer!

Dupa terminarea romanului, investigând pe net date referitoare la autor și la carte, am aflat că Fallada a plecat de la un fapt 100% real, de la povestea lui Otto și Elise Hampel. Wikipedia ne spune: "Otto and Elise Hampel were a working class German couple who created a simple method of protest against Nazism in Berlin during the middle years of World War II.". Dar atâta tot, mai multe nu trebuie să știți, pentru că ar fi spoiler. Trebuie să citiți obligatoriu această carte. Scrie și pe coperta ei: "Una dintre capodoperele secolului trecut." sau "Cea mai bună carte scrisă vreodată despre rezistența germană în fața naziștilor.". Cum aș spune eu: dacă nu ați citit "Singur în Berlin" nu ați citit nimic!