Fănuța

Aproape de intersecția bulevardelor Muncii și Leontin Sălăjan se află cârciuma Fănuța, botezată de mine așa după o vecină ce a locuit multă vreme în blocul nostru la parter și nu departe de locul unde se afla bodega își deschisese un butic în perioada de început a economiei de piață, când la mare putere se aflau dozatoarele TEC, iar să bei o Coca Cola era încă un lux pe care și-l permiteau doar intelectualii ori fostele organe ale securității. Nu am călcat niciodată pragul buticului deschis de Fănuța, însă mergeam deseori la magazinul de lângă care avea scoase afara 2-3 mese de plastic unde bețivii cartierului se adunau și astfel a ajuns să se numească Fănuța respectivul magazin non-stop. Așa i-a rămas numele printre toți cunoscuții mei, nu puțini la număr. Colegi din școala generală, colegi din liceu sau facultate, colegi de muncă sau forumiști, m-au însoțit de multe ori la Fănuța, iar ei au crezut că acest nume este omologat.

Eufrosin Potecă în urmă cu mai bine de zece ani descria Fănuța astfel: "Frumusețea zace în locurile cele mai surprinzătoare. Fănuța abundă de frumusețe! Oameni simpli, oameni comuni, banali, mese murdare, fum de țigară, zgomotul străzii, un bețiv ce nu se mai poate ține pe picioare. Acolo,în mijlocul consumatorilor frecvenți sau ocazionali, se petrece singurul spectacol ce merită urmărit: spectacolul vieții.Supărările și bucuriile fiecăruia sunt scoase la iveală de prietenul alcool."

Locuiam în apropiere, iar vara de multe ori stăteam până la ore mici ale dimineții în fața unei beri Arbema ori a unei pungi cu semințe. De câteva ori am prins și tramvaiele dimineții care duceau harnice oamenii la muncă, purtând conversații dintre cele mai interesante cu profesori decăzuți, oameni cu familie acasă dar loviți de patima alcoolului, țigani, foști sportivi (aici l-am întâlnit și pe legendarul Florea Dumitrache zis și Mopsul), oameni care în trecut lucraseră la Uzina 23 August.

Într-o seară am auzit următoarea conversație la masa vecină:
- Bă, tu știi care-i cel mai mare lac din lume?
- IOR-ul! Ha ha ha!
- Marea Caspică, băi prostule. Că nu e mare, e lac.

In altă seară beam cu Unchiu Marcel la Fănuța. Unchiu Marcel e milionar. La masa noastră se aciuiau tot felul de oameni, printre care și un bărbat bine făcut, tânăr și puternic. Unchiu Marcel dacă bea mult uită de sine și tocmai asta se întâmplă în seara respectivă. La un moment dat discutăm despre fotbal, iar tânărul bine făcut îi spune lui Unchiu Marcel că el ține cu Dinamo, la care acesta din urmă înfuriat se apucă să-i spună că Dinamo este echipa securității, iar lui securitatea i-a luat casele în regimul de dinainte. Apoi tânărul se duce să facă pipi în niște tufișuri care se aflau în spatele Fănuței, iar Unchiu Marcel merge după el, spunând că se duce să-l bată pentru că nu se poate ca cineva să țină cu securiștii. După o vreme Unchiu Marcel se întoarce cu Ovidiu (aflase cum îl cheamă pe om) de după gât, erau prieteni. Ovidiu i-a arătat că are proteze în loc de picioare, iar Unchiu Marcel i-a dat 500.000 de lei, pentru ca era un om sentimental și milos.

Numeroși vecini de-ai mei de pe scară își petreceau timpul la Fănuța. Erau băutori grei, care de dimineață își cumpărau o sticlă de vodka la 750 ml și o Fanta la 250 ml, iar până la prânz terminau, stând singuri la masă și neschimbând o vorbă cu nimeni. Apoi mergeau împleticit până la bloc și-i auzeam cum își bat nevestele și copiii. Astăzi nu mai trăiește niciunul dintre ei. Vă vine sau nu să credeți, dar au murit cu toții de ciroză. Doar nea Cici a scăpat, pentru că i-a cumpărat nevastă'sa mașină și a lăsat-o mai domol cu băutura.

Îmi plăcea să merg la Fănuța, să stau la masă și să mă uit la lumea grăbită de pe trotuar ori la mașinile ce alergau pe bulevard, bând o bere rece. Asta îmi era mintea atunci. Am revenit zilele trecute în acest local după vreo 10 ani și l-am gasit modificat. Terasa de altă dată a fost acoperită cu lemn, asta cauzând un aer închis, împuțit. Toți oamenii de la mesele vecine mi s-au părut că au privirea pierdută, mi s-au părut urâți, murdari, săraci, bătrâni, îndobitociți. Pensionarii vestului se plimbă în croaziere pe vase de lux, ori vizitează orașe frumoase, iar seara mănâncă și beau la restaurante fine, în timp ce pensionarii noștri în haine ponosite beau cea mai ieftină bere de la Fănuța privind în gol și negândindu-se la nimic anume. Sărăcia și viața plină de chin îndeamnă oamenii să bea la Fănuța până ajung la stadiul de dobitoc. Nu vreau să mai calc pe la Fănuța. E prea multă tristețe aici.