joi, 1 octombrie 2015

ce am citit în septembrie. sau despre plagiarism pe internet

de Ionescu

la poalele vulcanului- malcolm lowry. ediția tradusă de ion caraion în colecția romanul secolului xx, apărută în anii 70. a mai fost editat și cu titlul sub vulcan (originalul e under the volcano)- altă traducere, la polirom. un roman colosal de copleșitor. se poate compara cu ulysses. why? în primul rând cartea e plină de fel de fel de hyperlinkuri pe care trebuie să fii extrem de inteligent și mai ales cult ca să le prinzi. ia uite aici. apoi, diversitatea vocilor narative. apoi faptul că acțiunea se petrece în decursul unei singure zile. apoi- influența unor mituri și a altor legende (odiseea, respectiv faust sau oedip). epzistă desigur și diferențe notabile- ulysses e considerabil mai revoluționar, mai variat, mai lung și mai dificil de citit. nu este nici pe departe atât de sumbru însă. căci, să fie clar, consulul e un idiot. consulul bea! nu știu ce găsise yvonne la el. poate la o nouă lectură o să aflu. sau poate nu asta e problema, ce găsise la el, ci de ce s-a întors la el. păcat, mare păcat că lucrurile s-au terminat așa. pe tot parcursul lecturii m-am minunat de scriitura savuroasă, plină și densă, a lui lowry, și nu de puține ori am recitit frazele cu plăcere înmiită (primul capitol, chiar de două ori, pentru că primul capitol se petrece la un an după evenimente, iar la prima lectură, evident că nu cunoști evenimentele. am zis eu că acțiunea cărții se deruleaza doar într-o zi, dar primul capitol e o excepție). nimic nu este în plus sau redundant în romanul acesta, totul își are locul său, iar spre final mi-a părut rău că poveștile din căldurosul și dezolantul mexic s-au sfârșit. e de ajuns să deschideți cartea și să citiți primele pagini pentru a înțelege despre ce vorbesc - eu chiar sper să o faceți...
dava sobel- longitudinea. o carte de popularizare a științei despre john harrison (1693-1776), inventatorul unui ceas de precizie, unealtă care a făcut posibilă determinarea precisă a longitudinii de către navigatori (vezi si insula din ziua de ieri a lui umberto eco). în copilărie citisem o carte despre mari inventatori, oare știam povestea lui harrison de acolo? întâmplarea formidabilă a făcut să dau de cartea asta la ceva anticar / bișnițar pe treptele universității bucureștene, acum câteva zile. nu m-am putut bucura de revedere, vânzătorul mă tot asalta cu oferte de discount, așa că am fugit fără să mă lămuresc. cartea se cheamă mari invenții și e scrisă de barbu apelevianu. wikipedia ne lămurește cine e acest autor cu nume bizar. e mihai drumeș. (dintr-o emisiune recentă: -Romanul preferat. -Alina Gorghiu: „Invitaţie la vals” de Drumeş, m-am gândit ce m-a emoţionat în a IX-a a X-a. vai, vai, ce oameni ne conduc! dar desigur, nu trebă să fi citit malcolm lowry ca să fii un mare om de stat)
virginia woolf- spre far. trad. a. ralian. (există și o traducere a verei călin). o carte pe care gabriel, gazda noastră, nu ar recomanda-o în veci. unu: e scrisă de o femeie. doi: autoarea nu e japoneză sau măcar din swaziland ori curaçao. trei: nu există referiri la părul pubian. patru: e un roman proustian. cinci: virginia wolf nu a luat nobelul. practic, niște oameni vor să facă o excursie la un far, pe ceva insuliță britanică. ajung și la far, da, pe ultima pagină, după câțiva ani buni. și nu toți, că între timp mulți din ei încetaseră din viață. în rest, tribulații, cum ar zice l, colegul meu din școala generală. o carte plictisitoare pentru bucureșteanul de azi, prins în vâltorile traiului zilnic. o carte excelentă pentru noi, ardelenii. în ciuda scurtimii sale, to the lighthouse este o carte înțesată de vorbe spirituale & observații asupra caracterului & mentalității umane, cu precădere cele din secolul trecut, mai exact primele două decenii, deci ca acum o sută de ani - însă asta nu le face mai puțin interesante & savuroase, căci multe dintre lucrurile despre care se vorbește aici sunt atemporale. în încercarea de a înțelege motorul existențial al protagoniștilor & contextul vieții lor, cartea oferă cititorului numeroase teme de gândire.
cristian popescu- arta popescu. nu ne-a plăcut așa mult precum cuvânt înainte. dar e mare, oricum. poezie, desigur. și un fel de eseuri. și un soi de parodii. scrie mult despre moarte. impresionant, când te gândești ca nu a mai trăit decât vreo 1-2 ani după apariția cărții.

copyright poze: tadbeer (http://tadbeer.deviantart.com); reuters (daniel aguilar); phantom photographer - own work-licensed under cc by-sa 3.0 via commons. iar una din poze e proprie.
copyright text: nu se aplică. o copie care se multiplică. citesc de plăcere. nu am furat ideile nimănui. am avut și eu un început. am citit de pe diferite bloguri.






10 comentarii:

  1. Un comentariu rautacios la adresa cartilor cu autor femeie pe care le citesc eu. Sigur, pe vremuri citeam numai si numai barbati, dar uitandu-ma in arhiva blogului in ultima vreme constat ca am citit multe scriitoare: Ludmila Ulitkaia, Tatiana Tolstaia, Anya von Bremzen (iata, trei rusoaice), Kiran Desai, Jhumpa Lahiri (doua indience), Hanne Orstavik (Norway), Chimamanda Ngozi Adichie (Nigeria, o tara mai mare ca Romania si mai cunoscuta in literatura prin Nobelul luat de Chinua Achebe), Elfriede Jelinek (Polonia, Nobel, da vorbeste despre parul pubian si nu numai), Harper Lee (United States of America), Alice Munro (Canada, un Nobel nemeritat), Julie Otsuka (corcitura USA-Japan), marea noastra Adina Rosetti, basarabeanca Liliana Corobca, Emma Donoghue (Ireland), Hiromi Kawakami (Japan, da vorbeste despre futaiuri), Barbara Demik (USA). Deci mai bine de 75% dintre cele de mai sus nu respecta criterile pe care pretinzi ca le-as lua in calcul eu. Sigur, nu voi citi niciodata Virginia Woolf (credeam ca e un film, nu o scriitoare) sau Sylvia Plath.

    Nu imi dau seama care este poza proprie. Poate cea cu vulcanu facuta din avion? Cu siguranta nu aveai aparat foto cand masinile purtau placute de inmatriculare care incepeau cu cifra.

    RăspundețiȘtergere
  2. revin: ba da, ultima poza. are numar de inmatriculare de tip nou. braseria vaporul. dar de carciuma galati ai auzit? celebra in mahalalele bucurestiului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mă tem că nu am auzit.
      poza e din ianuarie 2005, așa apare în exiful ăla.
      desigur, comentariu răutacios. vremurile în care respingeai autorii femei sunt trecute.

      Ștergere
    2. Carciuma Galati se afla la intersectia strazilor Ciresului si Teleajen. Am cautat poze in analele iubitorilor Bucurestiului vechi, dar nu am gasit.

      Ștergere


  3. Gabriel, ce ai citit de Adichie? Ca eu am citit Half of the Yellow Sun si mi-a placut surprinzator de mult, asa ca ma gindeam sa mai citesc ceva de ea, am vazut ca Americanah e foarte apreciata, desi s-ar putea ca Purple Hibiscus sa-mi placa mai mult. Si de ce ai un dinte impotriva lui Woolf si Plath?

    RăspundețiȘtergere
  4. Jumatate de soare galben am citit si eu. http://noptisizile.blogspot.ro/2013/09/chimamanda-ngozi-adichie-jumatate-de.html
    Ce sa am impotriva lui Woolf si Plath? Mi se par invechite, demodate, plictisitoare. Numai dupa nume asa si ce am citit pe la altii prin recenzii, inclusiv acum la Ionescu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Un om nu poate gândii bine, iubii bine, dormii bine, dacă nu mănâncă bine. - Virginia Woolf

    RăspundețiȘtergere
  6. Se vede destul de bine de unde ai copiat, Ionescu, nu te-ai chinuit prea mult să ascunzi frazele furate. Și nu e prima oară. :)) Doar că, așa scoasă din context, prima frază mi se pare că sună cam jalnic. Asta voiai să sugerezi, de fapt? :P

    Ai citit cam puțină literatură românească în septembrie, ce s-a întâmplat?
    Sper să citesc și eu „Sub vulcan” la un moment dat, e pe listă de multă vreme - la fel ca Virginia Woolf, de care n-am citit nimic până acum.

    Gabriel, nu înțeleg prejudecățile astea. Poți încerca să citești măcar câteva pagini dintr-o carte de Woolf, poate descoperi că, totuși, e pe gustul tău (sau nu, dar cred că te vei lămuri într-o jumătate de oră). Nici eu nu sunt foarte sigură că îmi va plăcea Woolf, dar vreau să văd despre ce este vorba înainte de a-mi face o părere. Dar stai, că tu ești același om care a spus că nu va citi nu știu ce scriitoare pentru că nu-i place fața ei. :)) Mi se pare că era vorba de Ludmila Petrușevskaia. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. nu, am luat primele fraze peste care am dat. faptul ca se potrivesc e o intamplare? sau sunt afirmatii care ar putea caracteriza orice carte?
    citesc mai multa literatura rumaneasca de obicei? stiu ca a fost o luna in care am citit vreo 4-5 romani. iunie sau mai probabil. dar in rest nu prea. si nici nu am in perspectiva.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu nu prea citesc literatura romaneasca pentru ca, fiind autohtona, se publica si scriitori mai putin valorosi, pe cand din strainatate se publica numai varfurile. Pai credeti ca Nigeria are doar 2 scriitori? Nu, probabil au sute si ei, dar la noi au ajuns aia mai buni sa fie publicati.
    Si da, citesc carti doar daca imi place numele scriitorului. La poza nu ma uit intotdeauna. Virginia Woolf chiar nu suna bine. :)
    Am uitat sa o trec pe lista scriitoarelor preferatepe bisexuala aia de Sofi Oksanen. Estoniano-finlandeza.

    RăspundețiȘtergere