duminică, 16 octombrie 2016

Andrei Makine - Pe vremea fluviului Amur

Andrei Makine s-a născut în Siberia în 1957, iar 30 de ani mai târziu cere azil în Franța unde se și stabilește și începe să scrie în franceză. Dar se poate schimba sufletul unui rus care ajunge în capitalism și trăiește printre coniacuri fine, vinuri Chablis, foie gras și quiche lorraine? Nu. Omul povestește tot despre Siberia copilăriei, despre gerurile și zăpezile de acolo, despre un sat aflat în apropierea unui lagăr, despre trenuri și gări, despre o prostituată roșcată care se preface că așteaptă Transsiberianul, despre niște femei care se uită la doi băieți tineri care stau în cucul gol lângă un foc, despre bucuria de a face o baie de abur iar apoi să ieși dezbrăcat la -50 de grade și să alergi prin zăpada înghețată. Povestea a trei flăcăi care descoperă Occidentul prin vizionarea de 17 ori a unui film cu Jean Paul Belmondo, la cinematograful "Octombrie Roșu".  Makine este foarte poetic în exprimare și prin felul său de a scrie mi-a amintit de finlandezul Arto Paasilinna. Oamenii ăștia care stau în zone friguroase au tipul lor de romantism. Nu vom putea afla niciodată cum ar fi scris Makine dacă rămânea toată viața în Siberia. Poate că ajungea un alcoolic și nu mai scria nimic. Oricum, excelent scriitor și foarte bună carte. O am de vreo 10 ani în bibliotecă și abia acum am citit-o.

                      217 pagini, Editura Humanitas, Stele Nopți și Zile Blog: 4
                                (stele: 5-excepțională; 4-foarte bună; 3-bună; 2-așa și așa; 1-slabă; 0-proastă)

10 comentarii:

  1. Daca se apropie de Paasilinna, clar o s-o caut.
    In anotimpurile reci exact genul asta de carti imi place sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa citesti si "La capatul lumii si in tara aspra a minunilor" de H Murakami. Se potriveste cu vremea rece. Mai ales unul dintre firele narative.

      Ștergere
  2. Aaa, mi-am amintit: sa stii ca trece anul si n-am facut poza aia impreuna cum ziceai ca-ti propui pt 2016 :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar de intalnit face 2 face, ne-am intalnit!

      Ștergere
    2. Am avut ieri surpriza sa gasesc cartea lui Makine pitita prin rafturile bibliotecii Rebreanu.
      Evident c-am luat-o.

      Am citit-o aseara si azi. Foarte buna.
      Printre altele, mi-a facut chef de balaceala prin lacuri si rauri de munte.

      Ștergere
    3. Pai vezi? Numai recomandari exceptionale pe blogul meu :)

      Ștergere
  3. Vai, cartea asta... Sunt sigură că o să-mi placă. Am cărat-o cu mine până-n Grecia, dar tot n-am reușit s-o citesc. Și nu cred că mi-ar lua mai mult de o seară... De Makine am citit „Muzica unei vieți”, care mi-a plăcut și m-a bântuit o vreme (între timp am uitat-o).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cred si eu ca ai carat-o degeaba in Grecia. Doar nu ai mers in Grecia pentru lectura.

      Ștergere
    2. slăbuț. eu am cărat-o în spațiul cozmik și tot nu am reușit să o citesc.

      Ștergere
  4. Am terminat cartea si asa de mult mi-a placut cum a fost scrisa incat am citit-o din nou
    Ma uitam la clasamentul din 2015, eu nu pricep ce vede toata lumea la Laur, nu am terminat-o mi s-a parut fara rost sa mai contionui si mai aveam doar putin pana la sfarsit

    RăspundețiȘtergere