1989, pioniera Adina Popescu termină clasa a IV a.
Este comandant de detașament, șnur galben, dar are aspirații pentru comandant
de unitate, șnur bleumarin. În luna august participă la o tabără în localitatea
Crevedia, dedicată exclusiv pionierilor fruntași, comandanților de unitate de
la școlile din Municipiul București și Sectorul Agricol Ilfov (în școala sa
comandantul de unitate nu poate participa, iar Adina îi ia locul). Romanul povestește
întâmplările din cele 12 zile de tabără, cu siguranță presărate și cu un pic de
ficțiune. Mi-a plăcut foarte mult cartea. Sunt leat cu autoarea, în vara lui
1989 și eu treceam din a IV a în a V a, dar desigur nu eram un elev eminent și
un pionier fruntaș, așa că nu am beneficiat de vreo tabără gratuită, însă
paginile Adinei Popescu au fost prilej de aducere aminte ale unor timpuri
apuse, când trăiam în comunism. Eram copii, nu percepeam prea bine ce se
întâmplă în jurul nostru, probabil treceam mai ușor peste unele aspecte. După
ce am terminat cartea, le-am dat-o și copiilor mei, dar nu au părut interesați
să o citească, nici nu știu ce ar înțelege din ea. Altă generație, alte
timpuri.
Am fost și eu în patru tabere în ciclul gimnazial, dar
au fost o plăcere (taberele au avut loc după Decembrie 1989). Nu știu dacă mi-ar fi plăcut taberele comuniste precum cea
din prezentul roman, cu careu zilnic și îndoctrinare politică, cu apă de spălat
pe apucate și mâncare modestă, cu muncă patriotică și alte obligații. Înclin să
cred că nu toate taberele comuniste erau așa, ci doar unele precum aceasta
descrisă în carte, tabăra gratuită dedicată pionierilor fruntași, viitoare
cadre de nădejde în PCR. O mică inadvertență în finalul cărții: autoarea ne
spune că peste ani se întâlnește cu una dintre colegele de cameră de la
Crevedia, iar aceasta era vânzătoare la o cofetărie de pe Moșilor și regretă
vremurile de dinainte. Păi cum? Comandant de unitate care a ajuns vânzător la
cofetărie? Exclus! Cine a fost comandant de unitate a ajuns doctor, prim
procuror, CEO, om de afaceri, ori scriitor de succes precum Adina.
De la Adina Popescu am mai citit:
credeam că inadvertența e că nu-s cofetării pe calea moșilor.
RăspundețiȘtergeredin păcate, cele 2 comandante de unitate (de când eram în jimnaziu) pe care le mai știu după nume sunt de negăsit pe net. s-or fi măritat. una era o blondă frumoasă. alta era o grăsană supernasoală. am fi putut vedea cam ce s-a ales de ele. deși mai recent, în liceu nu mai știu deloc cine erau liderii. în facultate da: nepotul unuia din patriarhii româniei, mai târziu ajuns șef la poșta română (!) și un altul care a murit nu de mult, săracul.
Pe Calea Moșilor sunt cel puțin 3 cofetării, din care una ukraineana. Comandanta noastră de unitate a fost în clasă cu mine, apoi a făcut liceu cu mine (și Adina Popescu) dar la o clasă paralelă. Era o fată foarte deșteaptă. Din păcate și eu i-am pierdut urma, dar cu siguranță a ajuns foarte bine. Comandanta noastră de detașament (șnur galbem) de asemenea a făcut liceul cu mine. După a urmat farmacie și s-a măritat cu un popă.
ȘtergereAi nostalgie după pionieri și taberele comuniste.
RăspundețiȘtergereTitina a avut bilet (în loja VIP) la cele două finale de la Cupa Mondială.
La finala mică a aplaudat la cele 10 goluri marcate.
La finala mare s-a plictisit, a stat mai mult pe telefon, făcând shopping online.