marți, 24 decembrie 2013

Markus Zusak - Hoţul de cărţi

O poveste foarte frumoasă ce se petrece în Germania nazistă. Cine este naratorul? Moartea! Începe cu 1939, în trenul care o duce pe Liesel Meminger spre un orăşel aflat în apropiere de Munchen, unde va fi preluată de părinţi sociali. Liesel are 10 ani. Fratele ei mai mic moare în tren, Moartea vine să-l ia şi atunci face cunoştinţă cu Liesel pe care o va întâlni şi cu alte ocazii. În acelaşi an, la 1 septembrie, naziştii invadează Polonia şi începe Al Doilea Război Mondial. Pe lângă istoria mică, cea a personajelor din micuţul orăşel unde se va stabili personajul nostru, cartea urmăreşte şi istoria mare, felul în care nemţii de rând au trăit respectiva perioadă. Mi-am amintit de filmul Das Boot regizat de Wolfgang Petersen în 1981, care prezintă războiul prin ochii nemţilor. Ne-am învăţat să vedem acest război din perspectiva americanilor sau britanicilor şi să-i considerăm pe nemţii de rând drept lupi răi. În timp ce războiul este în plină desfăşurare, iar Moartea are o grămadă de treabă, Liesel devine un adevărat hoţ de cărţi (începe până să ajungă la familia adoptivă; fură Manualul groparului). Asta deşi la început habar nu are să citească. Dar iubeşte cuvintele şi cărţile. Uşor, uşor le va putea citi, ajutată de tatăl adoptiv, un zugrav-acordeonist extrem de sufletist. În principal fură cărţi din biblioteca primarului, într-o conjunctură foarte interesantă. Citeşte orice, chiar şi Mein Kampf. Zece capitole, zece cărţi şi o grămadă de întâmplări ce fie m-au făcut să zâmbesc, fie m-au întristat teribil. Cartea este scrisă într-un mod nemaiîntâlnit, spectaculos, modern. Markus Zusak ne oferă un roman rafinat, o carte pretenţioasă dar uşor de citit, plină de scene memorabile şi multe surprize. La începutul anului 2014 va apărea ecranizarea romanului.

Iată o scenă memorabilă din carte! Îl avem pe Rudy Steiner, un băiat din vecini, cel mai bun prieten al lui Liesel. Este fascinat de Jesse Owens, atletul de culoare care a câştigat 4 medalii de aur la Jocurile Olimpice, Berlin 1936. Rudy Steiner se vopseşte pe corp cu cărbune şi merge într-o noapte pe stadionul local, unde îşi închipuie că este Jesse Owens care aleargă în cursa de 100 metri. Aleargă prin noroiul de pe pistă, crezându-se pe Stadionul Olimpic din Berlin, plin cu spectatori ce-l aclamă, îşi comentează evoluţia, iar la final chiar simte o panglică imaginară ce i se rupe de piept, pe linia de sosire.

Sunt multe personaje excepţionale în această carte complexă şi inteligentă. O recomandare foarte, foarte călduroasă. Citiţi-o şi abia apoi mergeţi la film.

2 comentarii: