sâmbătă, 27 decembrie 2014

Haruki Murakami - Bărbaţi fără femei


Murakami trebuia să se oprească din scris după 1q84. Are şi el o vârstă, poate a obosit. Proza lui e din ce în ce mai slabă, uzitând aceleaşi subterfugii, păcălindu-şi constant fanii cu poveşti neterminate care chipurile sunt misterioase. Oare ce urmăreşte? Să cumpere câte o vilă fiecărei rude din milioanele de yeni pe care le primeşte pentru fiecare carte? Colecţia "Bărbaţi fără femei" cuprinde şapte povestiri, aproape fiecare începând promiţător, însă acţiunea este mereu lăsată în coadă de peşte. Parcă asistăm la un concurs de genul "continuaţi povestea...". Aceeaşi proză obosită care respectă standardul: purta tenişi Converse, conducea o Skoda Yeti, bea un Efes Pilsner, avea o pisică, asculta jazz, iubita lui avea păr pubian, pisica a dispărut, a dispărut şi el, univers paralel, monştrii de dincolo, nu ştim ce s-a mai întâmplat. Să rezumăm fiecare poveste pentru a nu uita peste 3 luni ce s-a întâmplat în această carte, ori pentru cei care nu vor să citească acest volum. În paranteză notez locul fiecărei poveşti în topul preferinţelor mele. Spoiler alert! "Drive my car" (4). Un actor de teatru în jur de 50 ani are un SAAB galben decapotabil. Permisul îi este luat şi angajează o şoferiţă de 25 de ani. Nevasta actorului este moartă, dar el îşi aminteşte de aventurile ei cu alţi bărbaţi, în special de cele cu un coleg actor cu care se întâlneşte şi el de câteva ori să bea. Încearcă să afle motivele pentru care nevasta îl inşelase. Actorul a avut o fată care a murit după naştere. În prezent ar fi avut vârsta şoferiţei. Tatăl şoferiţei a dispărut mai demult şi ar fi avut vârsta actorului în prezent. "Yesterday" (6). Povestea unui ciudat din Tokyo care vorbeşte cu accent de provincie, traducătorii ediţiei româneşti folosind moldoveneasca pentru a transpune cititorul. Povestitorul este din regiunea unde se vorbeşte cu accent, însă vorbeşte cu accent de Tokyo. Ciudatul are o prietenă căreia nu i-a băgat încă mâna în chiloţi (aşa se spune în carte, nu e invenţia mea). I-o recomandă povestitorului care iese cu ea la film într-o seară. Apoi povestitorul şi fata se întâlnesc peste mulţi ani, ciudatul e bucătar in USA. Nici ciudatul, nici povestitorul nu fac sex cu fata în această poveste. Organul independent (5). Un doctor îşi trăieşte viaţa de burlac cu mare plăcere. Are multe amante, majoritatea femei măritate sau care urmează să se căsătorească. Ţine şi câte 3-4 amante deodată. La un moment dat se îndrăgosteşte de una. Vede un film cu Auschwitz şi meditează la ce reprezintă omul. Se înfometează până moare. Şeherezada (3). O femeie îi spune unui bărbat câte o poveste de fiecare dată când fac sex, după ce termină partida. Bărbatul nu iese niciodată din casă, nu se spune de ce. Femeia îi aduce mâncare, apă, cărţi, dvd-uri şi face sex cu el de fiecare dată când vine, apoi îi spune o poveste. Într-o altă viaţă femeia era chişcar, adică un peşte care stă pe fundul apei şi cu ventuzele se prinde de alţi peşti şi le suge sângele. Femeia îi povesteşte despre cum în tinereţe intra în casele oamenilor şi în special în cea a unui băiat pe care-l iubea, furându-i diverse lucruri. Kino (1). Kino divorţează, îşi dă demisia şi îşi face un bar, unde vine un om ciudat care stă pe locul cel mai îndepărtat şi citeşte liniştit. Într-o zi vin doi oameni care se iau de Kino, dar ciudatul iese cu ei afară şi nu se ştie ce se întâmplă, pentru că se întoarce doar ciudatul. Mai vine o femeie care e arsă cu ţigara la ţâţe şi la pizdă, iar Kino face sex cu ea. Apar şerpi în jurul barului. Apoi omul ciudat îl sfătuieşte pe Kino să plece departe, nu se ştie de ce. Kino pleacă şi stă la un hotel. Noaptea îi bate cineva la uşă şi tot aude bătăile alea, dar nu răspunde. Sansa îndrăgostit (2). Un om se trezeşte într-o cameră ciudată metamorfozat în Gregor Samsa (personajul lui Kafka). E gol, e înfometat, nu ştie ce e cu lumea asta. E singur într-o casă mare pe care începe să o exploreze. Găseşte mâncare şi un halat cu care se acoperă. Vine o cocoşată care se uită la un lacăt de reparat. Samsa are erecţie, cocoşata crede că vrea să o fută. Nu se întâmplă nimic. Probabil povestea e o parabolă. Bărbaţi fără femei (7). Un om este sunat în toiul nopţii şi i se spune că o femeie s-a sinucis. Se gândeşte că este o fostă iubită de-a lui, pentru că toate iubitele lui s-au sinucis. Urmează nişte rânduri din care mare parte nu am înţeles nimic, cu marinarii care fură femei, sau ceva de genul. O poveste de-a dreptul execrabilă.

12 comentarii:

  1. pai si ilustratiile alese de mine din google street view? cred ca postarea ta ar castiga enorm daca le-ai adauga.

    RăspundețiȘtergere
  2. pai nu ai zis ca trebuie sa le pun pe blog. plus ca nu ai ilustrat toate povestile. Samsa indragostit unde are loc? Praha 1968?

    RăspundețiȘtergere
  3. da, ti-am zis ca pe samsa o poti ilustra cu poze facute chiar de tine. nu cred ca 1968, ci 1939 sau 40, nu stiu foarte bine istorie. ultima nu are niciun fel de reper.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesanta opinie de la cineva care a citit atat Murakami. De ce sa se lase daca vinde? A devenit masina de produs bani.

    RăspundețiȘtergere
  5. Haha, ma amuza tactica ta de a rezuma povestirile pentru a-ti aminti de ele peste ani. Desi, dupa cum vad, multe nu ti-au placut. Destul sex si destui ciudati, se pare (am citit ce-ai scris, pentru ca nu cred ca voi ajunge la cartea asta), dar ciudatii imi plac in literatura foarte mult. Insa finalurile nerezolvate (si nici macar cu un indiciu pentru continuarea povestii in propria imaginatie) ma cam enerveaza.

    Nu stiu daca sa ma bucur ca ai observat si tu declinul calitatii in scrierile lui Murakami. Nu ma bucur, pentru ca e fain sa te incante cartile unui autor care-ti place. Cine stie, poate va mai scoate o carte buna la un moment dat. Dar tu ai mai da banii pe ea fara a sti daca e buna sau nu?

    PS: Urari de bine pentru tine si ai tai in noul an, Gabriel. Multumesc ca ai fost primul care mi-a descoperit blogul si a scris primele comentarii de incurajare. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ai reusit si anul asta sa faci fix o suta de postari. o ambitie greu de inteles. nu ai montat ilustratiile la postare.la multi ani cu sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ema a reusit sa faca 101.
    La multi ani!
    Stai aproape de blog in noaptea asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt, în 2014 am avut 101 + 13 postări, dintre care doar 84 de cărți sunt citite în acest an (există și a 85-a, Muntele vrăjit, despre care nu am scris). Celelalte cărți sunt citite în ultimii doi ani. Am început să scriu pe blog în primele luni ale lui 2014, dar m-a pus naiba să setez data postărilor în funcție de anul în care am citit cartea respectivă. Habar n-aveam cu ce se mănâncă un blog. Din fericire am renunțat repede la practica asta, mi se părea și mie că e cam ciudată. Dar asta înseamnă că nu mai știu data exactă la care am publicat prima postare. Cred că a fost prin februarie 2014. Asta e, serbez și eu un an pe undeva prin ianuarie-februarie.

      Ștergere
  8. Triste punctele de reper la care îți raportezi înțelegerea.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ups! Asa rau a ajuns Murakami cu scrisul?
    Nu am citit încă volumul de povestiri de mai sus - în rest, am bifat cam tot ce a scris japonezul. Pe care îl admir, în ciuda acelui dezamăgitor „Tsukuru...".
    Sper să fie doar o pasă proastă, nu cred că e vorba de vârstă - mai ales că îşi oxigenează des creierul prin sport. Poate o fi presiunea editorilor, a pieţei de carte...?!
    Ioana

    RăspundețiȘtergere