luni, 14 decembrie 2015

Dan Coman - Parohia

M-a indus în eroare splendida copertă a cărţii, colaj între două tablouri ruseşti extraordinare ("Micuţa cerşetoare" a lui Repin pe fundalul unui peisaj al lui Şişkin), şi am crezut că personajul principal al cărţii va fi o tânără năpăstuită. Nu. Cartea lui Dan Coman ne propune ca personaj un bărbat de 30 de ani, care probabil fiind un pic retardat se comportă ca un băiat de 10 ani, însă este chiar foarte bine faţă de fratele său de 27, care nu face altceva decât să imite sunetele maşinilor şi basculantelor. Ei doi sunt copiii unui preot dintr-un sat fără nume, într-un timp mai mult sau mai puţin bine definit. De fapt cred că ştim timpul, deşi în carte s-a strecurat o greşeală. La un moment dat se vorbeşte despre finala Campionatului Mondial de Fotbal, pe care oamenii din sat împreună cu părintele, mare amator al sportului cu balonul rotund, încearcă să o urmărească la Televiziunea Bulgară cu ajutorul unui televizor sport, mergând pe un deal din apropiere şi sperând că antena va prinde altceva în afară de purici. Se dau pronosticuri şi cineva spune că Olanda bate cu 2-0. Ok, Olanda a jucat finale în 1974, 1978 şi ultima în 2010 pe care o scoatem din ecuaţie, pentru că suntem în regimul comunist. Nimic aiurea până acum, povestea noastră se putea desfăşura în anii '70, dar mai pe final se aduce vorba şi despre Revoluţia din '89. Deci cred că mai degrabă era vorba despre finala EURO 88, URSS-Olanda, iar omul respectiv a dat pronostic corect (goluri Gullit şi Van Basten). Ori poate autorul nu a greşit şi doar personajul nostru mai slăbuţ de minte a încurcat europeanul cu mondialul. Şi se mai face o referire fotbalistică la portarul Cavai, portarul şepcilor, pe care personajul cărţii îl vede pe viu la meciurile de la Cluj, alături de tatăl său, preotul. Wikipedia ne spune că Iosif Cavai a fost portar la U între 1985 şi 1989, aşadar timpul romanului este sfârşitul anilor '90, iar finala este a Europeanului din RFG.

Sigur, cartea nu m-a atras doar prin asta, ci prin întreaga atmosferă ciudată, misterioasă, de neînţeles uneori, care se contrapune peste banalitatea vieţii de zi cu zi dintr-un sat oarecare, iar la frumuseţea şi originalitatea cărţii contribuie din plin faptul că povestea este spusă de acest personaj imatur. Amuzantă şi totodată tristă, cartea mi-a amintit un pic de Zâtul şi parcă aduce ceva nou în literatura română. E reuşită, chiar daca unele chestii nu au fost lămurite pe de-antregul de către autor. Puteţi citi mai multe pe Lecturile Emei despre asta. 4 stele jumătate îi dă Ema, care notează mereu cărţile la cald, după prima impresie. Patru stele îi dau eu. Foarte bună!

Să spun aici şi despre faza mea preferată. Fata lui Mîrza (miliţianul din sat, aluzie desigur la mîrzacii din Zâtul) avea înţelegere cu personajul nostru ca acesta să vina cu frate'său într-o poieniţă. Frate'său de 27 de ani care era complet retardat avea falusul mare rău, aşa că personajul principal îl imobiliza, iar fata lui Mîrza îl călărea până se sătura. După asta îl lega pe retardat de un copac şi se distra şi el puţin cu fata miliţianului. Frumos. :)

Printre cele mai bune cărţi româneşti citite în ultima vreme. Antrenantă, originală, tocmai bună ca lungime pentru a fi parcursă în câteva ore. Şi ce e mai important, rămâi cu o senzaţie plăcuta după.

ps: Am văzut şi eu finala Euro 88, live la Televiziunea Sovietică. Şi încă alte meciuri. Am rămas cu celebra frază: "Ocin haraşo, Mihailicenko".
ps2: Cam în condiţiile personajelor din carte am urmărit recent extraordinarul meci de la mondialul de handbal feminin din Danemarca, Brazilia-România. Iată, au trecut mai mult de 25 de ani şi nu s-au schimbat prea multe.

8 comentarii:

  1. pe ce deal ai mers? al spirii? filaret? mitropoliei?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, mă bucur tare mult că asta ți-a plăcut. Normal că faza ta preferată e respectiva. Și normal că romanul a primit un punct în plus datorită prezenței fotbalului. :)) Eu nici nu m-am gândit să menționez acest aspect, deși mi-a plăcut secvența cu televizorul pe deal - și poate așa aș fi convins mai multă lume să citească romanul. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, dar nu te-ai gândit câtuşi de puţin despre ce meci este vorba. :)
    A, şi încă o fază memorabilă, aia cu "vreau să ne tutuim". :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, da, foarte faină faza cu „domnişoară, n-aţi vrea să ne tutuim?” :)
      Evident că n-am avut nici măcar o scânteie de curiozitate legată de meciul respectiv, noroc că ai făcut tu munca de cercetare. :))

      Ștergere
  4. As fi putut jura ca euro 88 s-a dat si pe rumani. Nici in memorie nu mai poti avea incredere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca ultimul turneu final dat de tvr a fost euro 84. nu stiu, eram prea mic atunci. poate ne lamureste ionescu. mexico 86 cu siguranta nu s-a dat,pentru ca de atunci am primele amintiri fotbalistice si au fost la televiziunea bulgara. iar la finele deceniului ne-au bagat pe colectiva si televiziunea sovietica, unde am vazut euro. stiu ca imi placea foarte mult genericul de telejurnal de la sovietici.

      Ștergere
    2. categoric euro 88 nu s-a dat la tvr. de la euro 84 s-au dat doar meciurile romaniei si finala. de la mundialul 82 si euro 80- nimic. ultimul transmis ca lumea a fost mundialul 78, din argentina. iar mai inainte de asta: habar nu am!

      Ștergere
    3. Bun asa, alta amintire fabricata. Eram convins ca Olanda-URSS l-am vazut acasa, pe romani, iar in timpul finalei eram la un botez (asta e probabil adevarat, dupa cum adevarat e si faptul ca am pus de-un fotbal afara in timpul finalei - retin senzatia de surprindere la auzul vestii venite din local, ca de data asta au batut olandezii; ce s-ar putea sa fie fals ar fi ca in timpul asta, inauntru, se transmitea meciul, iar noi AM ALES sa ne jucam. In realitate, probabil inauntru era vreun radio de unde se mai auzeau noutati despre scor, iar mintea ne era atat de antrenata & supusa, incat n-am inregistrat momentul asa cum ar fi fost firesc, ca pe unul de frustrare & revolta impotriva unei porcarii, ci ca pe unul firesc, pe care ulterior mi l-am si ascuns. Era firesc sa nu se dea pe nicaieri. Ce soldatei cuminti ai sistemului am fi ajuns, unii dintre noi...)

      Ștergere