duminică, 10 ianuarie 2016

Orașe și orașe

30 decembrie 2015. La kilometrul 80 pe A1 este o benzinărie. Opresc și intru să cumpăr două sandwich-uri cu schnitzel. Întors în parcare, îi întind unul soției care nu vrea să iasă din autoturism, iar eu încep să-l mănânc pe celălalt privind la mașinile care gonesc spre Pitești și la cerul care se face din ce în ce mai negru, prevestind zăpada. Este o după-amiază geroasă cu temperaturi negative. Un om bătrân vine către mine și vrea să-mi vândă un buchet de imortele. Oare ce succes are cu vânzarea acestor flori într-o benzinărie de pe autostradă? Mă simt agasat în astfel de momente în care-mi place să mănânc uitându-mă așa în zare, un fel de "living the american dream". Mereu vin persoane care vor bani, ori câini care vor mâncare. Deobicei câinilor le mai dau câte ceva. Mă depărtez de bătrânul cu flori și fac câțiva pași până termin de mâncat, apoi plecăm. La radio se difuzează o melodie excelentă, la modă în perioada asta. Adele - Hello (Paul Damixie Remix). Hello, can you hear me? I'm in California dreaming about who we used to be. Mergem spre Mioveni. Ieșirea de pe A1 către Câmpulung Mușcel și Brașov. Mergem să vedem luminile orașului. Toată lumea le laudă ca fiind cele mai frumoase din țară.

În vechiul regim Mioveni era un sat și nici măcar nu se numea așa, ci Colibași. Celebrul Colibași unde se afla UAP, mândria noastră națională. La intrarea dinspre Pitești a orașului Mioveni se află Penitenciarul Colibași pe lângă care trecem. Apoi vedem indicatoare către Automobile Dacia, locul care alimentează cu bani orășelul, făcându-l unul dintre cele mai bogate din țară. Uzina care sub licență Renault produce iubitele modele Logan, Sandero, Duster. Aflată pe un deal deasupra orașului, iar dedesubtul ei un magazin Lidl. Mergem până la porțile uzinei, după care spre centru, unde tronează o biserică impresionantă numită Sfinții Petru și Pavel. La orele 17 fix întreg orașul se aprinde și este cu adevărat fabulos. Sunt beculețe peste tot. Multe magazine, restaurante deschise pline de clienți, lume pe stradă, un oraș cum rar vezi în România, cu majoritatea oamenilor peste nivelul decenței materiale. Fac un sondaj la raft în magazinul Lidl și observ că produsele Deluxe sunt pe sfârșite.

Pe 31 decembrie plecăm spre Oltenița, județul Călărași. Capăt de țară. Întâlnim un paznic în portul pustiu. Caută vorbă. Îl pun să povestească despre oraș. Șantierul naval desfințat, pe vremuri 7000 de angajați. Fabrica de conserve de la Valea Roșie care pe vremuri făcea exporturi până în Brazilia, desfințată. Textilele, pe vremuri 6000 de angajați, desfințată. Douăzeci de mii de locuri de muncă desfințate. Un oraș întreg. Cei care au în prezent un salariu de 700 de lei sunt bucuroși. Atât câștigă și el, dar uite, face Revelionul cu câinii în port, ne spune. Regretă vremurile de dinainte. Intrăm și la Lidl. Produsele Deluxe sunt aproape neatinse. În centru un bărbat vinde sorcove. 5 lei. Cumpărăm și noi una.

O cunoscută de-a mea, internată la spital cu hernie de disc, povestea pe facebook despre colegele de salon care au adus în discuție regimul precedent. De fapt le lua în râs pe acele femei. Eu am învățat să nu mai fac asta. Totul este atât de subiectiv și contează tare mult din ce punct privești. E clar că au fost oameni care o duceau mult mai bine înainte. Poate atunci aveau mai multă libertate și mâncare ca acum. Poate pentru ei Big Brother de acum e mai rău ca Big Brother de atunci. Nu deține nimeni adevărul suprem, iar fiecare are dreptatea sa.

Înainte pe lângă fiecare orășel erau făbricuțe, uzine, mergea bine industria. E o perioadă de timp despre care nu prea se mai vorbește și despre care nu știm multe. Perioada când s-au vândut toate aceste fabrici și uzine, perioada privatizării, anii 1990-1995. Nu prea mai îmi amintesc nici eu mare lucru de atunci. Cine a vândut atunci o țară întreagă și cine a cumpărat-o?

Sigur, e plăcut acum. Călătorim pe tot Mapamondul, mâncăm în fiecare seară fripturi rib-eyes, avem IPhone 6, îl citim pe Cărtărescu și înjurăm clasa politică în voie. Dar să ne gândim că din punctul lor de vedere, cei care spun "era mai bine înainte", poate au și ei dreptate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu