marți, 11 aprilie 2017

Eowyn Ivey - Spre marginea luminoasă a lumii



Țara autorului : Statele Unite ale Americii

Titlul original : To the Bright Edge of the World

Anul publicării  : 2016

Ediția în limba română : Editura Polirom

Număr de pagini : 441

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5






Vi s-a întâmplat să fiți la masă cu soțul/soția sau copilul și unul dintre ei să zică: "Mie nu îmi place asta. Mănâncă tu!". Iar voi chiar să mâncați ce au lăsat ei, că vorba aia e mâncare și a fost muncită. Așa mi s-a întâmplat mie cu această carte pe care i-am cumpărat-o soției. A citit ea vreo 20 de pagini și a zis că nu o prinde, iar apoi a lăsat-o pe noptieră într-o uitare eternă. Nu-i nimic rău în asta, pentru că și mie mi se întâmplă să nu apreciez unele cărți și le las, sau de pildă nu mănânc deloc urzici ori spanac dacă îmi dai. Și fiindu-mi milă de carte am zis să citesc eu puțin din ea, ca să nu fie banii aruncați de pomană. Citisem mai demult și "Copila de zăpadă" care mi-a plăcut, dar nu țineam neapărat să citesc "Spre marginea luminoasă a lumii". Repet, am citit-o doar pentru că nu o citise cea căreia îi era destinată. Și bine am făcut pentru că a fost o carte pur și simplu minunată. Încântătoare.

Colonelul Allen Forrester însoțit de doi subalterni pornește într-o expediție prin Alaska pentru a cartografia unele ținuturi neatinse încă de om. Un tărâm unde nu se deosebește prea bine realul de fantastic, anul 1885, triburi de băștinași prietenoși sau războinici, creaturi ciudate care ies din lacuri, șamani cu puteri miraculoase, străbaterea unor munți și trecători unde se spune că se află lumea de dincolo. Colonelul își notează totul într-un jurnal și prin acest mod aflăm și noi cele petrecute. Povestea, care te ține cu sufletul la gură, este întregită de soția colonelului, rămasă acasă la Fortul Vancouver. Femeia este gravidă, este pasionată de ornitologie și fotografie, iar pe deasupra ține și ea un jurnal. Pe lângă jurnalele celor doi, avem parte și de corespondența dintre un tânăr muzeograf și un strănepot al colonelului Forrester. Iar ca totul să fie și mai plăcut, cartea este presărată cu numeroase poze, articole din ziare, plus jurnalul deosebit de poetic al unuia dintre însoțitorii colonelului. Multe felicitări Eowyn Ivey! A știut să dea formă poveștii, să o facă nespus de frumoasă. Nu este un simplu roman de aventuri, este o carte despre o lume incredibilă cu mituri și tradiții uluitoare, o carte despre dragoste și bunătate, despre pământurile virgine de altă dată pe când omul nu era stăpan al lumii.

Bună și traducerea, oferită tot de Veronica Niculescu ca și la precedenta carte a lui Eowyn Ivey. Bravo și Polirom pentru că au editat atât de repede o carte apărută în 2016. Prevăd că acest roman va obține numeroase premii literare. Și cu siguranță vor face film după carte, poate chiar un miniserial de 8-10 episoade.

14 comentarii:

  1. intr-adevar, foarte frumoasa, fascinanta, luminoasa! eu n-am scris despre ea pentru ca nu mi-am gasit cuvintele potrivite....poate, la recitire....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Am vazut ca i-ai dat tot 5 din 5 pe goodreads. Am scotocit blogul tau sa vad ce ai scris si n-am gasit nimic. Astept sa citesc si din partea ta cateva cuvinte, atunci cand le vei gasi :)

      Ștergere
  2. dak o gaseam k ebook sub 1 pol, acum o luam! dar nu e asa eftina pe nikeri. pana se eftineste o sa uit de ea sau o sa imi treak impulsul asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E 45 lei in format clasic. S-a scumpit cultura. Bine, tu nu inteleg de ce te plangi. Are balta pește.

      Ștergere
    2. eu nu sunt middle class. nu am mare incredere ca o sa imi placa. mai bine imi iau cartea lui l d teodorovici cu 45 de lei. sunt sanse mult mai mari sa fie pe placul mieu.

      Ștergere
    3. Da, vad ca a scris o carte autobiografica. Ca si Murakami, cand nu are idei...isi povesteste viata. Parca era vorba sa scrie despre sanatoriul de lepra.

      Ștergere
    4. Citiți cartea, domnule Gabriel. Dacă aveți chef. Dacă nu, nu. O să vedeți din ce motiv și din ce perspectivă e autobiografică. E atât de înțelept ca oameni de bine ca Dvs. să-și dea cu părerea dinainte...

      Ștergere
    5. Pai sunt un om de bine. Ati primit laude pe acest blog referitor la Matei Brunul, nu? http://noptisizile.blogspot.ro/2012/04/lucian-dan-teodorovici-matei-brunul.html

      Ștergere
    6. Serios? Vă considerați om de bine pentru că ați scris pozitiv despre o carte a mea? E măcar ușor umoristică afirmația Dvs. În cazul ăsta, vă rog eu, nu mai veniți cu laude. Eu îmi închipuiam că un om scrie despre o carte pentru că-i place cartea. Și părerile lui sunt, simplu, părerile lui. Dacă Dvs. le considerați favoruri, vă mulțumesc, dar n-am nevoie. E în regulă, aproape c-aș putea supraviețui și unei cronici negative, mă gândesc eu... Mi-e mai greu să fiu calm însă în urma unei opinii „profesioniste” precum cea de mai sus: nu are idei, deci își descrie viața. E o presupunere aiuristică referitoare la persoană, nu la carte. Dacă o să citiți cartea și o să scrieți un text extrem de negativ despre ea, cum deja bănuiesc că se conturează, nu o să comentez, promit. :)

      Ștergere
    7. Domnule, sunteti prea suparacios. Voi citi cartea autobiografica, asa cum i-am citit-o si lui Murakami. Asa cum am citit si povestea tineretii si copilariei lui Irfan Orga. Am zis si eu asa, ca nu mai aveti alte idei, ca parca spuneati ca veti scrie un roman despre sanatoriul de leprosi care nu a mai aparut. Nu stiu daca voi scrie negativ despre carte, poate o sa imi placa. Oricum nu trebuie sa va supere parerile mele, pentru ca nu sunt profesionist, nu ma pricep la literatura. Citesc din pura placere si notez ganduri aici pe blog pentru a exersa scrisul si pentru a mai comunica cu eventuali cititori.

      Ștergere
  3. Iar dacă doriți să-mi spuneți ce anume să scriu de-acum încolo, pe ce subiecte, vă stau la dispoziție. Chiar pe mail. Poate îmi faceți o listă și, evident, mă conformez. De vreme ce tot vă exprimați opinia că trebuia să scriu despre sanatoriul de lepră...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule, sa scrieti despre drumurile cu trenul prin Polonia, pe unde ziceati ca ati fost cand promovati Matei Brunul in acea tara. Scrieti un roman mic despre ce s-a intamplat in tren, ceva gen Moscova-Petuski, doar ca in Polonia. Apropos, va place bautura?

      Ștergere
    2. Încep să fiu tot mai amuzat de profesionalismul Dvs. și de dialogul dintre noi. Vă mulțumesc, e plăcut.

      Ștergere
  4. Citesc cu destul de mult interes recenziile pe blogul "nopti si zile", cumpar multa literatura, incerc cumva sa tin cont si de autorii romani contemporani, sa le cumpar cartile pentru a-i sprijini, a le veni cumva in ajutor.

    Cert este ca dupa comentariile aiuristice lansate de autor pe blogul asta, serios daca o sa cumpar/citesc vreodata ceva de LDT.

    Omul este pe blogul lui, pe tarlaua lui, printre cititorii lui, aia care il urmaresc destul de des, deci are dreptul sa scrie absolut ce vrea el, sa speculeze ce si cum vrea el.

    Vorbiti despre profesionalism pe blogul unui om care citeste si scrie recenzii din placere. Eu nu stiu de ce nu l-ati dat direct in judecata pentru faptul ca remarca dumnealui v-ar putea afecta vanzarile.

    Va faceti niste griji care mie mi se par "fenomenale": sariti dumneavoastra in apararea cartii, cand, de fapt, o carte buna, un autor bun se vand oricate calomnii si speculatii s-ar lansa. Pe bloguri profesioniste sau nu.

    Amuzant si trist.

    RăspundețiȘtergere