Amintiri muzicale din concediu

În urma excursiei în Lefkada, am rămas în minte cu două melodii foarte frumoase. Voi descrie mai jos momentele primei audiții, recunoscând faptul că poate sunt subiectiv cu laudele, piesele probabil părând banale pentru cineva care le ascultă din exterior, din afara cadrului constituit din mare, soare, bere Amstel la sticlă de sticlă, creveți, calamari și coaste de miel, dar mai ales libertate deplină.

După o dimineață întreagă în apă și la plajă, urmată de un prânz excelent cu belvedere către Marea Ionică și dealuri cu măslini, mergem cu mașina pe serpentinele ce urcă către satul Sivros. Cu toate cele patru geamuri deschise. Vântul ne flutura pe fețe. Libertate luată în doze mici, am și uitat să ne bucurăm de ea, închistați în mizeria cotidiană zilnică de acasă. Dau drumu la radio. O melodie grecească care îmi sună extrem de bine. Poate și pentru că mă simt excelent. Aplicația Shazam de pe telefonul mobil îmi dă titlul si autorul piesei, Nikos Makropoulos - Mporei (Νίκος Μακρόπουλος - Μπορεί ). Dau la maxim și mergem așa cât ține melodia, simțindu-ne regi. Suntem supersonici, putem face orice, cuprindem întreg Universul cu sufletele noastre.

În satul Sivros am închiriat un duplex gen cabană. Construită din piatră și lemn, casa avea jos o bucătărie cu living, iar niște scări de lemn duceau în dormitorul de la etaj care avea geam în tavan. Foarte pitoresc, foarte rustic. Seara ieșeam în grădină să beau câte o bere, privind la luminițele din împrejurimi, ori către munții și marea care se zăreau din ce în ce mai puțin în lumina apusului. Iar apoi mă retrăgeam în living, cu ușile casei larg deschise. La televizorul din încăpare am prins un post de radio, unde seara era o emisiune cu muzică mai veche, prezentată de un om cu voce plăcută. Nu înțelegeam ce vorbește în greacă, dar am simțit că vorbește cu mare dragoste pentru muzică. L-am asemuit cu maestrul Iosif Sava. Au dat și muzică de operă, muzică grecească mai veche. Néna Venetsánou, Christos Zerbinos (nume descoperite tot cu ajutorul Shazam). Ascultam ca vrăjit emisiunea de pe la orele 23 până la 1. O stare de liniște absolută plutea peste tot. Muzică de suflet, un loc frumos, tihnă, bere bună, libertate. O șopârlă și-a găsit culcuș într-unul din pantofii Nike ai fiului meu cel mic. Copiii desenau cuminți la masa Ikea din living, nevasta se odihnea pe canapea, stelele străluceau în noaptea plăcută din Grecia. O melodie difuzată la radio într-una din nopți mi-a plăcut în mod special și o voi aminti aici. Manolis Mitsias - Koritsi me ta padelonia (Μητσιασ Mitsias - Κοριτσι Με Τα Παντελονια). O piesă din 1975, care mi-a umplut sufletul de bucurie. Parcă eram pe altă lume.

Am avut parte și de muzică live. La noi în sat erau doar trei restaurante, unde mai mult veneau localnicii. Satul era la munte, iar cea mai apropiată plajă se găsea la 7 kilometri. Turiștii în Grecia caută să fie cât mai aproape de mare, noi nu. Călătorim întotdeauna cu autoturismul și ne place să mergem în fiecare zi la altă plajă. Când suntem pe o insulă vizităm cât mai mult posibil, facem baie pe 9-10 plaje diferite. Cazarea în satul de munte a fost perfectă. Seara ne plimbam pe ulițe și mai vorbeam cu sătenii. Nu erau obișnuiți cu turiștii. Am trecut pe lângă o casă unde câteva femei vorbeau tare, suprapunându-se cu sunetul televizorului. Stăteau cu ușa deschisă. Un om în vârstă a ieșit din casă și ne-a zâmbit. Vorbea cât de cât engleza și s-a bucurat sincer să schimbe câteva vorbe cu noi. A mângâiat copiii, ne-a vorbit cu voce emotivă de bunic, ne-a zâmbit cald. Brutăreasa din sat a ajuns să ne cunoască bine, oferindu-ne covrigi în dar când ne vedea. Cocea o pâine foarte gustoasă. În centrul satului era un spațiu liber pietruit cu câteva bănci, iar pentru copii o corabie de pirați pentru joacă. Mai stăteam câteodată să ne tragem sufletul, iar așa am observat că în fiecare joi e seară de muzică live la una dintre taverne. În joia următoare am fost și noi. Proprietarul, un bărbat înalt și cu barbă, ne-a întâmpinat politicos și prietenos. Așteptau mulți oaspeți, mesele erau orânduite frumos sub pomii în care erau atârnate beculețe ce răspândeau o lumină plăcută. La proțap se frigea miel și carne de porc. Eu am ales mielul. Foarte gustos. A venit o formație de muzică tradițională. Doi bărbați, unul cu chitara, unul cu bouzouki. O femeie cânta din voce. Foarte plăcut. Am făcut un scurt live pe facebook de la fața locului. Timpuri noi. Am mâncat miel, am băut bere Amstel la sticlă de sticlă, am ascultat muzică grecească live. Îngerii s-au pogorât printre noi.

Așadar un concediu perfect este întregit și cu o muzică bună. Dacă aveți amintiri muzicale din concedii, aștept să le cunosc.