luni, 22 noiembrie 2021

Băsescu

Cobor din mașină și mă îndrept către biserică. Întâlnesc multe fețe cunoscute, toate triste. Avem gurile acoperite de măști, ne salutăm mutește, din ochi. Am adus patru crizanteme. Îl zăresc pe președintele nostru de sindicat și-l rog să mă ajute, să mă sfătuiască cum să procedez cu florile. Acesta o ia înainte și mă însoțește în curtea bisericii, apoi coborâm într-o capelă. Acolo îl găsesc pe Cătălin care îmi arată o găleată în care să pun florile, iar la căpătâiul mortului este Tatiana, plângându-l pe cel aflat în coșciug ca pe un frate. Îi vorbește și îl mângâie, printre lacrimi. "Scoală-te Florine! A venit Gabi să te vadă.". Îmi dau și mie lacrimile. Impactul este unul major. Cel cu care vorbeam acum mai puțin de o lună pe holurile institutului nostru, cel care zâmbea mereu și mă întreba: "Care mai e viața ta, băi băiete?" ori "Bă, să-ți zic un banc..." acum zace pe catafalc, printre mii de flori și lumânări aprinse. 


Băsescu. Așa îi spuneam noi. Nu știu de ce, poate pentru că semăna cu fostul președinte. În urmă cu șapte ani a fost printre primii oameni cunoscuți de mine la noul job. Mereu vesel, de un optimism debordant, săritor și gata să te ajute în orice clipă, prietenos și deosebit de vorbăreț, un om politicos, de mare bun simț. În noiembrie acum doi ani, am mai scris despre el. În cu totul alte împrejurări. 


Acum începe slujba. Ținem cu toții lumânări în mâini, mai plângem, mai ascultăm la cuvintele popii, care marșează pe ideea că moartea nu este un prilej de întristare. Nu reușește să ne păcălească. Plecăm pe ultimul drum al lui Băsescu. Pantelimon 2. Cimitirul este enorm. Părintele ne-a spus că omul se bagă în pamânt pentru a da naștere unei vieți noi, curățată de păcate. Stau cu Unchiul pe marginea mormântului și vorbim de cele lumești, încercând să uităm fie și pentru câteva momente de tristețea înconjurătoare. Tânărul Stăpân este agitat ca întotdeauna, dar chiar și de sub ochelarii săi de soare se simte tristețea. Cu toții am pierdut un om drag. Cu toții plecăm către casele noastre, iar pe Băse îl lăsăm într-un colț de cimitir, cu soarele de toamnă care se pregătește să apună, într-o altă lume, despre care noi nu știm nimic. A fost un an rău. S-au dus și Nuți și Bety și Teo. Acum s-a dus și Băsescu. Oameni pe care îi vedeam zilnic, care erau ca o a doua familie pentru fiecare dintre noi. În asemenea momente cuvintele sunt de prisos. Eu am dorit, totuși, să aștern câteva rânduri, să-mi exteriorizez un pic deznădejdea.


Am plecat spre casă în acorduri de Rock Fm. Asta asculta și Băsescu în mașină când mai mergeam cu el. La radio se difuza Metallica - Unforgiven.

4 comentarii:

  1. M-ai facut sa plang. Cred ca este a doua postare de pe blog care m-a facut sa plang. Prima a fost a lui Eufrosin Poteca ( stie el care ). L-am cunoscut pe Basescu ( aka Victor Ionescu ) tarziu dupa venirea mea in viata de bugetar, printr-o conjunctura a destinului. Trebuia sa ajung la un furnizor, sa ridic ceva pentru departament, niste echipamente IT. Pot spune ca intr-o Dacia Solenza Albastra, cu probleme la ambreaj, s-a nascut o relatie frumoasa de colegialitate, dupa de amicitie, ulterior de prietenie si in final de vecinatate. Ar fi multe de spus despre Base’, multi oameni s-au folosit de el, putini l-au cunoscut cu adevarat si mai putini i-au fost alaturi la greu fizic, nu doar declarativ. Este tardiv acum sa mai ne demonstram afinitatea , s-a dus spre mai bine, intr-un loc cu multa muzica buna, in care sigur mestereste la niste boxe sa trezeasca tot, pe ritmuri de concert Discoteka 80 / Mosters of Rock editia Moscova. ,, Bai Distrusule / …hihihi,Doamne ce am mai ras ….Ce faci Gagico …..Ce faceti, ma?.. “ inca imi rasuna de parca maine ma vad cu el. Nu te-am apreciat destul cat te-am avut in preajma mea. Zbori usor suflet drag…….cuvintele sunt de prisos. Fear of the Dark Chelule’, imi vei lipsii ….R.I.P

    RăspundețiȘtergere
  2. Plangem, am plans, tot acest an a fost un plans . Ne-am plans colegii buni, frumosi, destepti. Va vom purta in suflet pentru totdeuna. Dumnezeu sa te aseze Base, intr-un loc asa cum iti doreai tu sa traiesti

    RăspundețiȘtergere
  3. L-am cunoscut pe Florin - Băsescu în 2004 când m-am angajat în instituție. Așa s-a prezentat: "Florin. Da' mi se zice Băsescu" complează el aratând spre ochii puțin șui și spre chelia ce într-adevăr îl făceau să semene cu fostul primar/președinte. S-ar putea umple pagini întregi cu istorioare despre el. Despre energia lui, despre optimismul debordant care l-a făcut să treacă peste un cancer la ganglioni ("Nu mă doboară astă pe mine băi băiete!"), despre puterea de a se bucura la maxim de orice moment în viață (n-am să uit nunta Tânărului Stăpân unde am stat la acceași masă cu Băse), despre izvorul nesfârșit de bancuri și tot așa ... Cel mai mare regret este că nu ne-am văzut mai des în timpul liber. Mereu îmi spunea că ar vrea sa ne vedem, să bem o bere, să ascultăm o muzică, dar n-am avut timp. Așa cum nu am găsit timp să vin la înmormântare. Am fost de căcat până la capăt .... Să mă ierți Florine ....

    RăspundețiȘtergere
  4. Basescu...doar atat.. Era bunica bolnava si -i spune lui Bula sa o ajute cu un supozitor. Asta uita cum se face si intreaba "Mamaie in gaura cu fermoarul stricat, ori in aia cu cacatul uscat??"..din pacate ultimul banc..Il asteptam in august - septembrie sa-mi schimbe o baterie de baie, m-a amanat, a uitat, dar bancurile au lasat totul pe un ,,te vad si rezolvam curand''.. cu zambetul pe buze si fara nicio graba..Base era omul cu "da-i in gura "..cu "calc-o ca nu se rastoarna", "imi place atat de mult, ma relaxeaza condusul", "sambata mereu mananc la mama", era ce a fost , era Unic! Am mai spus-o zilele acestea: Base si acum e la poarta raiului si ii tine pe Sfantul Petru si Pavel la n-spe bancuri..nici in Rai nu se grabeste, ne asteapta pe noi toti, mai devreme sau mai tarziu!

    RăspundețiȘtergere