Pleskavita. Prima oară am mâncat la Belgrad, capitala Yugoslaviei. La un restaurant din Skadarlija, cartierul boem al orașului. Iar apoi am mâncat de multe ori la Selgros, la bistroul magazinului, o pleskavita adaptată de ei, însă destul de bună. Iar luna trecută o pleskavita gurmanska, pregătită de Ciuc, acasă la el, cu ocazia unor partide de rugby contând pentru Turneul celor 6 națiuni. Pleskavita este un fel de mâncare incredibil, așa că am decis să-l prepar și eu.
Am cumpărat 1,2 kg de carne de vită pe care am tocat-o personal. Am frământat-o bine manual până s-a transformat într-o pastă omogenă, după care am adăugat mirodenii, după cum urmează:
- coriandru
- nucșoară
- boia de ardei dulce
- cardamon
- chimen
- piper
- sare
Da. Foarte multe condimente, dar se pare că acesta este secretul pleskavitei. Am umblat o grămadă să le găsesc și nu putem decât să ne întrebăm de unde au yugoslavii asemenea mirodenii. De exemplu este tradițional cardamonul pentru ei? Așa am găsit rețeta pe net, așa a făcut și Ciuc, așa am făcut și eu. De asemenea am mai adăugat în compoziție ceapă, dar, atenție mare!, călită înainte. Așa cer canoanele, așa am procedat. Din păcate niciodată nu am răbdare să toc ceapa cum trebuie, așa că mai mereu o pun tăiată ca din topor. Am folosit ceapă roșie. Am amestecat (nu mestecat!) încă o dată totul foarte bine. Carnea, condimentele secrete și ceapa, iar apoi am băgat toată compoziția la frigider pentru câteva ore.
Am scos carnea și am format chiftelele de pleskavita, care sunt foarte plate și au un diametru pe la 18-20 cm. Le-am prăjit în puțin ulei. Între timp am tăiat chiflele (folosesc ceea ce Lidl și Kaufland numesc lipii, niște pâinici foarte bune și potrivite pentru așa ceva) și le-am uns cu ajvar (o pastă de ardei și vinete, tradițională pentru zona Yugoslaviei. Apoi am pus carnea prăjită în chifla unsă cu ajvar și am dat produsul final spre servire. Nu a fost un "universal acclaim", ci mai degrabă "generally favorable reviews", cum ar spune băieții de la metacritic. Ce a lipsit? Carnea de porc. Parcă preparatul a fost prea fad, i-a lipsit savoarea pe care doar porcul o poate da. În rest foarte aromat, match bun cu ajvarul, merită încercat și cu o proporție de 50-50 vită-porc.
Procesul preparării pleskavitei a fost unul îndelungat, așa că am avut timp să testez pe îndelete un nou whisky. M-am întors la Islay, ținutul whisky-urilor mele preferate. De această dată un Ardbeg de 10 ani, nefiltrat la rece, tărie regulamentară de 46%. Ireproșabil și chiar nu sunt multe de comentat, ca la orice whisky din Islay predomină fumul și poate gustul de apă de mare. De ce să mă dau specialist când nu sunt? Dacă m-ați pune în fața unor pahare identice și nenotate cu Laphroaig, Caol Ila, Lagavuin și Ardbeg, n-aș știi să spun care-i unul și care-i altul. Le-am băut pe toate patru, le ador, dar nu sunt degustător profesionist. Îmi plac, le-am băut și le voi bea, dar atâta tot. Pleskavita nota 8, Ardbeg nota 10.
Cât despre noul album muzical ascultat în timp ce am gătit și am băut whisky, aici lucrurile se complică. Poate că am fost prea exigent cu mine însumi și am ales un album mult prea greu. Recunosc, l-am ascultat de două ori și tot nu am înțeles mare lucru. Unele piese parcă sunt elegii, altele sunt parca interpretate de Bob Dylan, unele vorbesc despre droguri tari, altele despre violență sexuală, altele sunt pur și simplu metafore. Chiar și colaborarea de la album mi se pare ciudată, o trupă americană din New York și o vocalistă din Germania, născută la Koln. Sigur, nu am înțeles albumul, dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut sau ca nu m-a sensibilizat. Vorba aia, am stat eu ore întregi la Prado, de unul singur cu gura căscată, admirând tablouri. Probabil ați recunoscut deja albumul trupei The Velvet Underground, intitulat, simplu, The Velvet Underground & Nico. Nico e doar pe câteva piese, în rest mult mai cunoscutul Lou Reed. La tobe, au o fată, mai puțin obișnuit (la The White Stripes am mai întâlnit, nu-i așa?), pe Moe Tucker. I-auziți: Teenage Mary said to Uncle Dave/ "I sold my soul, must be saved/ Gonna take a walk down to Union Square/ You never know who you're gonna find there".
Ce să mai menționez? În așteptarea pleskavitei, dupa whisky mi s-a făcut foame. Am servit probabil cei mai buni Pringlesi din toate timpurile, un succes al inginerior chimiști. Pringles cu cremă de brânză și ierburi.
Sigur, poze....
Nu există Yugoslavia și nici cardamon.
RăspundețiȘtergereSunt multe lucruri despre care se vorbește, dar care nu există cu adevărat:
șarpele cu ochelari, pasărea dodo, județul Sălaj, mânăstirea dintr-un lemn, orbul care a nimerit Brăila, peștera muierilor, Șimleul Silvaniei, .
Primul album The Velvet Underground, cu a sa copertă iconică, e extraordinar. De la visătorul Sunday Morning la disonantul Heroin avem parte de experiențe sonore inedite peste care se suprapun versurile tulburătoare ale lui Reed, despre sado-masochism inspirate din cartea lui Leopold von Sacher-Masoch, despre droguri inspirate din experiențele personale ale autorului sau despre ciudata lume ce roia în jurul și mai ciudatului Andy Warhol (ocrotitorul formației și creatorul imaginii de pe coperta discului). Discurile din prima ediție sunt foarte rare și se vând la prețuri măricele pe net. Iată https://www.etsy.com/de-en/listing/1734187436/the-velvet-underground?ga_order=most_relevant&ga_search_type=all&ga_view_type=gallery&ga_search_query=the+velvet+underground+vinyl&ref=sr_gallery-1-7&content_source=61357b40ebf385b079fe6206d3cc86f5403a49cf%253A1734187436&search_preloaded_img=1&organic_search_click=1&logging_key=61357b40ebf385b079fe6206d3cc86f5403a49cf%3A1734187436
RăspundețiȘtergeream mai scris de dimineață câteva optservații & am tot primit windows error, am frecat butonul de send message până mi-a zis- gata, ai trimis destule mesaje pe azi. hai să încerc să-mi amintesc ce am scris.
RăspundețiȘtergere❄ yugoslavia nu mai există decât în mintea ultrașilor revizioniști-rusofili.
❄ whiskeyul e genocid pentru creier.
❄ velvet underground- buni, dar eu unul pot trăi fără ei.
🐽 porcul e un animal îngrozitor de murdar.
❄ pentru o pleașcăviță cu universal acclaim e nevoie ca:
- ajvarul să fie luat din jimbolia
- cardamomul și nucșuara din brăila, poate tulcea
- chifle de la lidl, da, dar neapărat de lidl baia sprie.
- carnea de vită? e nevoie să o spun? din târgoviște, de la costică!
Asta cu Yugoslavia îmi amintește de o bandă desenată, vazută pe pagina de fb intitulată Babuska. Profesoara de geografie scoate elevul la tablă și-l întreabă unde e Brazilia, unde e Australia. Acesta indică corect pe hartă. Apoi îl întreabă unde e Yugoslavia, iar elevul arată în dreptul inimii.
Ștergereai citit pisica mea jugoslavija? un frumos roman despre perioada petrecută de bogdan lobonț la steaua roșie belgrad. dar marlboro de sarajevo? un volum de proze scurte dedicat celor mai îndrăgite mărci de țigară în țările din acest colț de lume (la românia apare carpațu de sft gheorghe).
ȘtergereN-am încredere în scriitori născuți după 1990.
Ștergere‘I know Lagavulin. Let’s go down the street, the guy keeps a bottle there’
RăspundețiȘtergereVelvet Underground = o formație atât de ștearsă încât chinezii nu s-au obosit s-o copieze.
RăspundețiȘtergerePrin comparație, fosta formație moldovenească O-ZONE are cel puțin 10 variante chinezești: U-ZONE, O-ZZONE, O-ZONNE, OAU-ZONE etc.
În toate orașele din China se poate auzi obsedantul cântec cu "maia-hiii, maia-haaa, maia-huu, maia-haha" !!