Chuck Palahniuk - Sufocare

Ce auzisem eu despre Chuck Palahniuk până să intru într-o librărie şi să răsfoiesc două-trei pagini din romanul Sufocare, pagini care mi s-au părut foarte interesante, aşa că am decis să cumpăr cartea? Păi câteva cuvinte scrise pe un forum de un anume băiat, Costin şi o anume fată, Meropi. Şi mai ştiam că a scris romanul Fight Club, după care s-a făcut unul dintre filmele mele preferate cu Edward Norton, Brad Pitt şi Helena Bonham Carter. Ulterior am sesizat că romanul Sufocare apare şi în enciclopedia cu 1001 de cărţi de citit într-o viaţă, acolo unde Fight Club nu apare.

Sufocare începe superb, cu personajul principal, Victor Mancini care are în jur de 25-30 de ani şi este înscris la un club al dependenţilor de sex unde încearcă să scape de această dependenţă în 12 etape. Intră alături de o dependentă în incinta clubului, iar colega îi dă chiloţii să-i ţină el.Întreaga carte este presărată cu multe scene de sex, unele deosebit de amuzante, însă deloc gratuite. Nu-l pot asemăna cu Ryu Murakami, la japonez sexul fiind mult mai dur şi de o altă factură. Palahniuk prin scenele de sex vorbeşte defapt despre mizeria societăţii noastre, despre mizeria oamenilor din totdeauna. Romanul urmăreşte câteva întâmplări din viaţa lui Victor şi a prietenului său, Denny, care se masturbează de 15 ori pe zi, are scene ce se desfăşoară la spitalul unde este internată mama lui Victor, sau la locul de muncă al personajului principal, un ciudat parc tematic care evocă o perioadă de prin 1700. Sufocare, titlul simbolic al romanului, pe lângă sensul metaforic face referire şi la una dintre practicile lui Victor, aceea de a se îneca din proprie iniţiativă cu mâncare în restaurant pentru ca cineva din public să vină şi să-l salveze. Nu neapărat pentru bani, ci pentru a face un erou din salvatorul său. La toate acestea se adaugă capitole cu flashbackuri din trecut, din copilăria lui Victor.

Merită citită. Nu este o carte despre sex, în ciuda pasajelor întregi cu picanterii de acest gen. Din punctul meu de vedere este o carte despre boală, tristeţe, singurătate, nevoia de iubire, traume.Bine, bine. Şi despre sex. Super drăguţe au fost capitolele cu vilolul şi cel cu oamenii care intră în wc-uri publice şi nu încuie uşa.

La o zi după ce am terminat cartea am văzut şi filmul. Dezamăgitor. 6,6 pe imdb este o notă mult prea mare. Filmul mai degrabă pare o comedie, iar personajele sunt foarte şterse. Din cartea asta se putea scoate un film cel puţin la nivelul lui Fight Club. Dacă aş fi văzut întâi filmul, nici nu cred că aş mai fi vrut să citesc cartea. Acum rămâne de văzut cum este cartea Fight Club în comparaţie cu filmul.