Ismail Kadare - Amurgul zeilor stepei

Iarăşi o mare surpriză. Ismail Kadare, un scriitor albanez cu un stil ce mi-a plăcut foarte mult, simplu şi la obiect pe o parte, poetic şi meditativ pe de altă parte. De la o vreme am norocul şi dau numai de cărţi bune. Amurgul zeilor stepei este o incursiune în Uniunea Sovietică de la sfârşitul anilor '50 văzută prin ochii unui albanez ce studiază literele la Institutul Maxim Gorki. În debutul romanului îl găsim pe povestitor în Letonia, unde într-o noapte se plimbă cu o fată pe ţărmul Mării Baltice şi-i spune legenda despre un bărbat întors din morţi pentru a-şi onora o promisiune, această legendă fiind practic un laitmotiv al întregii scrieri.Întors la Moscova, tânărul din carte, cu siguranţă chiar Kadare, asistă la evenimente de mare importanţă precum decernarea premiului Nobel lui Boris Pasternak în 1958 sau situaţia politică dintre Albania şi Uniunea Sovietică, situaţie despre care am aflat mai multe din postfaţa cărţii în cele câteva cuvinte foarte interesante scrise de traducător. Tot la Moscova, personajul principal trăieşte o poveste liniştită de dragoste cu o rusoaică, frumos descrisă deşi nicidecum o iubire pătimaşă.

Atmosfera este glacială la propriu şi la figurat, în Moscova s-a aşternut zăpada, studenţii din cele cinsprezece republici sovietice şi din alte state socialiste beau vodkă până cad sub masă, femeile sunt tinere, frumoase şi dornice, personajul nostru este plin de regrete şi singurătate, miturile şi realitatea se întrepătrund.Bună carte.