Dan Lungu - Sînt o babă comunistă!

Am fost circumspect când am cumpărat cartea asta. Nu mă aştept ca scriitorii români născuţi după 1960 să îmi placă. De pildă Filip Florian este de neînţeles pentru mine şi regret amarnic cei 15 lei cheltuiţi pe romanul Degete mici. Dar cu romanul lui Dan Lungu parcă s-a petrecut o magie încă de la primele rânduri citite. Cartea spune povestea a sute de mii de oameni care au trăit în a doua jumătate a secolului trecut, în vremea comunismului, iar apoi în perioada de tranziţie premergătoare capitalismului. Personajul principal, o femeie de prin nordul Moldovei (probabil din judeţul Botoşani, pentru că autorul este din Botoşani) care îşi petrece copilăria într-un sat uitat de lume, undeva în anii '50. Visează cu ardoare să ajungă la oraş, iar dorinţa îi este îndeplinită de comunism, care îi dă slujbă bună la uzină şi apartament în oraş.Timpul trece, comunismul cade, ne aflăm deja în anii tranziţiei, iar personajul nostru priveşte în urmă cu multă nostalgie. Acum e doar o pensionară săracă, uzina la care a muncit e demult fiare vechi, nu mai înţelege nimic din ce se întâmplă. Capitolele cărţii alternează trecutul cu prezentul în încercarea de a răspunde la întrebarea "era mai bine pe vremea comunismului?". Până la urmă nu există un răspuns clar, ci totul depinde de ipostaza din care priveşti. Săracii de prin sate au fost aduşi la oraş, şcolarizaţi, ofertaţi cu slujbe bune sau avansaţi pe linie de partid la funcţii mari. Pentru alţii a fost rău, chiar foarte rău (exemplul croitoresei din carte). Cititorul îşi va da seama singur în ce categorie se încadrează. Eu nu mi-am dat seama foarte bine, însă am găsit cartea excepţională. Dan Lungu se pare că e foarte talentat. Mi-am amintit de copilărie şi de toate acele momente petrecute în comunism sau de poveştile şi bancurile celor mai mari. Toată această incursiune în trecut se face cu o deosebită doză de umor. Foarte, foarte tare cartea.