Întâmplările Mayei şi ale celorlalte personaje în vremuri contemporane (episod III - Primul punct)

Miroase a hoit şi a om nespălat în tramvai, dar prea puţini călători mai bagă de seamă. Majoritatea se gândesc la momentul când vor ajunge acasă, lăsând în urmă mizeria altei zile dintr-un şirag ce pare că nu se mai sfârşeşte. Într-una din staţii se urcă trei oameni ciudaţi. Un bărbat cu un monitor crt în braţe, urmat de o femeie care are o sacoşă mare de rafie în care se află o unitate de calculator la care albul a îngălbenit de atâta bătrâneţe, şirul fiind încheiat de o a doua femeie care nu căra nimic, asta poate şi pentru că măsoară cam 1,50 metri. Toţi trei au cam 20 de ani şi toţi trei sunt ţigani. Bărbatul aşează monitorul pe jos, printre picioarele călătorilor, la fel procedând şi femeia cu sacoşa. Încep să se joace la telefoane, făcând o demonstraţie de manele celor din jur. Apoi, când se iveşte un loc liber, femeia care a purtat sacoşa se aşează. Imediat se aşează şi bărbatul la ea în braţe. "Te doare, fă?", "Nu mă doare.". Cei doi se sărută, sau mai bine spus cei doi îşi iau limba în gură cu sunet, trezind din apatie pe cei din jur, provocându-le o pronunţată senzaţie de greaţă. După o vreme bărbatul îşi scoate limba din gura femeii pe picioarele căreia stătea şi se adresează celei de-a doua femei, aflată lângă scaun în picioare, privindu-i în tot acest timp ca un câine umil care aşteaptă o mângâiere ori poate o bucată de slănină din partea stăpânului: "Acum şi tu". Aceasta se apleacă, iar limbile lor se împerechează cu acelaşi zgomot. Toţi trei sunt urâţi, iar acest menaige a trois îi face şi mai urâţi, mai scârboşi. Tramvaiul şi aşa plin de mizerie hurducăie mai departe prin cartierele aglomerate ale oraşului. Într-o staţie oarecare uşile se deschid, iar cei trei îşi dau seama că trebuie să coboare. "Hai,hai,hai, coborâţi, coborâţi, coborâţi" se răsteşte ţiganul la cele două femei. "Hai, hai cu trestioara, până-n sat la Marioara", începe să cânte una dintre ţigănci. Coboară, depărtându-se de staţie fără să fie foarte atenţi în jurul lor. Toţi trei înaintează în şir indian pe o străduţă lătularnică, în faţă femeia cu unitatea în sacoşă, urmată de cealaltă femeie şi de bărbatul ce cară monitorul crt. E pustiu pe stradă. Dintr-o dată ţiganul se trezeşte cu un picior în spate, lovitură care-l face să scape monitorul din braţe şi-l proiectează în femeia din faţa lui. Acelaşi picior, încălţat cu un bocanc butucănos negru, loveşte de câteva ori şi în monitor până îl face ţăndări. Femeile încep să se tânguie în felul specific naţiei lor, însă posesorul bocancilor le potoleşte cu câteva perechi de palme, iar cel care ducea monitorul până acum câteva momente mai primeste un bocanc în burtă. Soarta monitorului este împărtăşită şi de unitatea centrală, care este făcută una cu pamântul de nemiloşii bocanci. Cei trei ţigani se zvârcolesc pe zăpada mocirloasă, înjură şi blesteamă. "Dacă nu faceţi linişte vă bag tubul catodic în cur" le adresează posesorul bocancilor ultimele cuvinte, după care se îndepărtează repejor de zona respectivă. Cel care aplicase corecţia ţiganilor era Eufrosin Potecă, întâmplător aflat în tramvaiul cu pricina. Jumătate de oră mai târziu se găsea într-o cârciumă, în faţa unui pahar de bere Bâlea, scoţând din buzunar o listă cu mai multe puncte, pe care o printase de la calculatorul personal în aceiaşi zi, cu câteva ore mai devreme. Tăie de pe listă cuvântul "ţiganii" şi bău cu nemăsurată poftă toată berea Bâlea.