joi, 11 octombrie 2012

Ivan Sergheevici Turgheniev - Povestirile unui vânător




















O carte scrisă înainte de anul 1850 pe care am ajuns să o citesc pentru că am găsit o referire la ea într-o altă carte, Amurgul lui Osamu Dazai. Îmi place să fac astfel de chestii, punându-mă în pielea personajelor din cărţi, care citesc la rândul lor alte cărţi. Turgheniev. Multă lume nu l-ar mai citi în zilele noastre, considerându-l pur şi simplu expirat, sau cel mult material didactic pentru copiii din ciclul gimnazial. Nu este aşa deloc. Am întâlnit în acest scriitor o mare forţă artistică, acea sensibilitate caracteristică numai omului dur, care iubeşte natura, care merge prin ploaie şi doarme sub cerul liber, care cutreieră nopţile prin stepe şi păduri. Un mare talent al descrierilor şi al portretelor. În literatura modernă nu prea se mai pune accent pe aşa ceva, iar Turgheniev lasă impresia că pictează prin cuvintele sale. Echivalentul său în pictură cu siguranţă este Ivan Ivanovici Şişkin.

O carte de povestiri, uneori amuzante, alteori triste, în care nu se vorbeşte mai deloc despre vânătoarea propriu-zisă. Scriitorul mai degrabă prezintă personaje deosebit de interesante, situaţii specifice acelor vremuri cu boieri, mujici sau megieşi, dar mai ales omagiază natura. O să prezint pe scurt doar două din momentele care mi-au plăcut. Au fost foarte multe astfel de momente încântătoare. Un preot citeşte molifta unei babe care trage să moară, iar baba caută ceva sub pernă, însă îşi dă ultima suflare şi moare. Se descoperă că sub pernă avea o rublă pe care dorea să o ofere preotului pentru propria-i moliftă. O altă fază minunată, în povestea Cântăreţii, când doi oameni se iau la întrecere de cântat şi cei prezenţi îi ascultă cu lacrimi în ochi. O carte ce mi-a plăcut mult şi care se încheie ca marile cărţi de odinioară: "Cu bine cititorule; fii pururi fericit!". Numai de bine şi despre traducere, făcută de o anume Denisa Fejes.

8 comentarii:

  1. n0i am citit parinti si c0pii. frum0s. am vrut sa mai citim si altele, dar nu le-am putut gasi. dar acum, ca bibli0tecile batranesti sunt g0lite, la reumplere v0m gasi, desigur, si ce cautam (in ajun. fum)

    RăspundețiȘtergere
  2. avem si noi parinti si copii, scoasa parca de jurnalul national in colectia cartilor de buzunar. inca nu am citit. am citit pe tot felul de siteuri si unii spuneau ca povestile lui turgheniev sunt mai frumoase ca romanele. am citit pe wiki si cate ceva despre viata lui. interesant. si cica Tolstoi spunea despre el ca e o persoana plictisitoare.

    Gogol ai citit? asta e si mai de demult. am luat de la adevarul colectia verde Taras Babula sau ceva de genul asta. si parca si alte povestiri.

    RăspundețiȘtergere
  3. am citit niste povestiri halucinante de gogol. nasul, mantaua si altele. am mai citit 'serile in catunul de langa dikanka'.
    acum vro 30 de ani un om a emigrat in occident. ne trimetea apoi scrisori foarte triste, in care printre altele deplangea serile petrecute in micutul nostru apartament, numindu-le 'serile in catunul de langa dikanka'. dupa 2-3 ani n-am mai stiut nimic despre el. ce-o mai fi facut? google e inutil in aceasta situatiune.

    RăspundețiȘtergere
  4. da, inca de la primii saci am gasit fum si in ajun. si, surpriza, povestirile unui vanator. toate 3 in colectia clasicii literaturii universale, aparute acum 40, 40siceva de ani.

    RăspundețiȘtergere
  5. la mine nu e tradus de denisa fejes, ci de insusi ceahlaul piatra neamt al literaturii romane.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sadoveanu cunostea limba rusa? Am facut o plimbare prin orasul nasterii sale chiar in aceasta primavara. Vezi poate-l gasesti prin saci si pe Aitmatov.

    RăspundețiȘtergere
  7. aitmatov stiu foarte bine unde era. in biblioteca de la geam, cam pe la inaltimea ochilor. cu 2 volume, daca nu ma insel. o zi mai lunga decat si cantecul stepei cantecul

    RăspundețiȘtergere
  8. cantecul stepei este volum de povestiri. exceptionala. plangi cu lacrimi cat pumnul cand o citesti.

    RăspundețiȘtergere