duminică, 19 octombrie 2014

Jonathan Coe - Expo 58

Thomas Foley lucrează la Biroul Central de Informaţii de pe Baker Street într-o umilă funcţie ce presupune redactarea anumitor texte cu caracter civic, soţ al unei femei casnice cu care nu pare să aibă prea multe în comun, tată al unei fetiţe de câteva luni, vecin cu plictisitorul domn Sparks. Viaţa lui Thomas se schimbă total când acesta este trimis la Expo 58 Bruxelles într-un post pe care nu-l înţelege foarte bine la pubul Britannia din cadrul Expoziţiei Internaţionale. Cartea, scrisă într-un ritm vioi, plăcut, lejer, oferă cititorului nu doar o imagine amuzantă a clasicelor poveşti de spionaj foarte la modă în perioada Războiului Rece, ci şi o imagine de ansamblu a Expoziţiei Internaţionale. După ce am citit cartea m-am uitat minute bune la poze de la acest eveniment, încercând să îmi imaginez lumea în care personajele lui Jonathan Coe s-au desfăşurat. Ce arhitectură interesantă au pavilioanele URSS şi USA, ce frumos arată restaurantul Praha din cadrul pavilionului cehoslovac, ce impact trebuie să fi avut în acele vremuri vederea construcţiei numită Atomium. Iar pe lângă toate acestea cartea oferă şi o clasică poveste de dragoste, frumos construită de autor. O belgiancă frumoasă şi tânără protagonistă. Nu mi-am putut imagina această femeie nicidecum. Oare cum arată o belgiancă frumoasă în 1958?

Ce mult mi-a plăcut cartea. Foarte diferită faţă de ce mai citisem de la Coe (Casa somnului, Ploaia înainte să cadă, Înspăimântătoarea viaţă personală a lui Maxwell Sim). Stilul folosit pentru Expo 58 mi s-a părut destul de murakamian. Să luam de pildă întâlnirea cu Anneke de pe aeroportul Melsbroek. Păi în pasajul ăsta parcă citeam despre Malta Kano. Ori dragostea cu care autorul introduce în text piese muzicale (frumoasă Streamline Train, a celor de la Ken Colyer Skiffle Group), mâncare ori alte mărci de produse (chipsuri Smith’s salt’n’shake ori ţigarete Player’s Navy Cut). Totuşi povestea este mai bună ca cele scrise de Murakami şi are o finalitate, plus că e cu picioarele pe pământ, e palpabilă, nu e ceva fantastic. Mi-au mai plăcut foarte mult elementele care induc atmosfera anilor respectivi, sfârşitul anilor '50. Chestii gen fumatul în avion, modul de adresare între oameni, obiceiurile. M-am gândit la serialul Mad Men care abundă de asemenea elemente.

O undă de tristeţe m-a cuprins la ultimul capitol, în care sunt trecute în revistă mai multe întâmplări istorice ce au avut loc din 1958 până în prezent, alături de elemente din viaţa personajelor cărţii. Mi-e ciudă pe timpul care trece şi mi-e ciudă că nu mai rămâne nimic din noi, că totul este efemer. Am sporit melancolia ascultând de câteva ori o piesă clasică ce apare în carte, Pastorale d’ete, compoziţie a elveţianului Honegger.

20 de comentarii:

  1. dupa aia am mai citit o carte cu spioni. bombonel, de ian mcewan. excelenta si aceasta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai o s-o iau. am cheltuit milioane pe recomandarile tale. tu ai cheltuit ceva pe recomandarile mele?

      Ștergere
  2. mi se pare mie sau simt o nota de tristete? o fi toamna, o fi Expo '58, o fi altceva....m-ai facut curioasa, experienta mea cu Johathan Coe re rezuma doar la "Casa somnului"....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt adesea trist cand citesc despre personaje care erau tinere si frumoase in trecut, iar in prezent fie sunt batrani ori au murit. fugit ireparabile tempus.
      casa somnului de asemenea exceptionala. expo 58 nu te va dezamagi.

      Ștergere
    2. Se obtine un efect asemanator vazand filme din anii '50 si apoi cautand informatii despre actori. Inevitabil vei da si peste poze recente (in cazul celor care n-au avut norocul de a muri repede).

      Ștergere
  3. da, doar in murakami si mircea eliade poti citi despre personaje care erau batrane si urate in trecut iar in prezent sunt tinere si frumoase.
    am cheltuit pe recomandarile tale. oare ce am cheltuit? sorgul rosu, desigur. o ursoaica ce scrie proza scurta, ludmila nu stiu cum. sofica oxanen. oare si ceva recent achizitionat, in pachetul de 4 carti electro? erau asa: fil roth, doru rocker ionescu si inca doua. a, da. aia cu buda din pod. si a patra carte din pachet e una lunga, amprenta omului. inca nu am citit. si pesemne or mai fi si altele, afara de, recapitulam, sorgul rosu, ludmila, sofica si julie otsuka.

    RăspundețiȘtergere
  4. care ludmila? petrusevskaia sau ultiskaia?
    si oe. ziceai ca l-ai citit pe oe. daca nu-ti spuneam eu de oe nu cred ca auzeai de el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. petrusevska. da. si oe. o carte pe care am dat ca la vreo 5 lei. a fost destul de misto.

      Ștergere
    2. am citit vreo 2-3 povesti de la petrusevka si mi s-au parut ciudate, fara rost.

      de la oe am citit deja 3 carti, dar nu si o experienta personala.

      Ștergere
    3. pai sa o citesti. se fute cu o japoneza. ce poate fi mai incitant?

      Ștergere
    4. ai bagat asta cu japoneza pentru ca sa-ti dau eu binecunoscuta replica, nu?

      Ștergere
    5. care replica? the path of the righteous? sau cu paru pubian? nu retin daca scrie ceva de prezenta sau absenta parului.

      Ștergere
    6. Păru' pubian, e mai lung de-un an. Călare pe Bălan, mă sui în banan.

      Ștergere
  5. Interesant ce spui aici. Nu am citit nimic de Jonathan Coe, dar nu stiu de ce aveam impresia ca sunt niste cartulii umoristice sterse.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incepe cu Casa Somnului, asa cum am facut si eu. Un thriller exceptional, nici urma de umor.

      Ștergere
  6. De Coe am citit doar ”Casa somnului”, care mi-a plăcut mult, așa că nu pot să-mi explic de ce nu am căutat și alte romane ale scriitorului. Cu toate cărțile astea noi care mă asaltează, am cam uitat de el. Mersi că mi-ai adus aminte, pare interesant acest roman.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mie sa imi multumesti, ema cojocaru. cu placere!

      bălan all the way!

      Ștergere
  7. Bananul s-a uscat
    Parul a putrezit
    Balan sub veioza
    Fute-o japoneza!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eufrosin Maideparte23 octombrie 2014 la 09:17

      Bălan în Malaezia, e verde ca ardezia,
      Cu păr rebel, pubianul e chel,
      E toxic să fuți, înconjurat de ardei iuți,
      Veioza s-a stins, bananul e nins.

      Ștergere